Bocanci rupţi, cizme fără fermoar, pantofi dezlipiţi sau cu flecurile tocite, toate trec zilnic prin mâinile meşterului Dan Ifrim. Criza economică a readus clienţii în atelierele micilor meşteşugari. Pentru că nu-şi mai permit să-şi cumpere lucruri noi, tot mai mulţi reşiţeni trec pragul atelierelor de cizmărie pentru a-şi repara încălţămintea. „Nici nu plângem, dar nici nu râdem.
Câştigăm decent, dar nu ne îmbogăţim din această meserie. Totuşi, faţă de lunile de vară, când eram nevoiţi să facem economie la materiale pentru a ne putea plăti cheltuielile la atelier, comenzile au crescut cu aproape 30%, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure“, ne-a spus Dan Ifrim, administratorul atelierului de încălţăminte nr.3 din Centrul Civic al Reşiţei.
Diminuările salariale şi scumpirile accelerate îi determină pe reşiţeni să fie mai cumpătaţi atunci când merg la cumpărături. De aceea, oamenii preferă să repare o pereche mai veche de pantofi, decât să cumpere una nouă. Pe Carmen Ivu am întâlnit-o, ieri, în atelierul meşterului Ifrim. Femeia a adus cu ea o pereche de botine la lipit. „Banii sunt puţini şi nu-mi permit încălţări noi. Sunt o clientă fidelă a acestui atelier, pentru că este mult mai ieftin decât în alte părţi, iar oamenii de aici ştiu să-şi facă bine meseria“, spune femeia.
Multe din comenzile cizmarilor vin şi din partea reşiţenilor care-şi cumpără încălţăminte de la second-hand, cu defecte sau care necesită modificări. „În astfel de cazuri apar unele probleme, căci, se întâmplă ca lucrarea noastră să coste mai mult decât au plătit oamenii pe perechea de pantofi cumpărată de la second-hand. Oamenii trebuie să înţeleagă că şi materialele folosite de noi în astfel de operaţiuni costă şi nu putem lucra pe gratis“, a mai precizat Ifrim.
Roxana Nafiru