REŞIŢA – Interesele politice transformă uneori chiar şi problemele reale ale societăţii în simple jocuri, în care vina e aruncată de la unul la altul. De ce a pierdut Reşiţa un proiect european care să schimbe faţa termiei aflăm abia acum, la mai bine de doi ani după incident. Totuşi, dincolo de hăţişurile datoriilor, Reşiţa are fericirea că n-a ajuns ca Mangalia…
Municipalitatea anunţa, în urmă cu câţiva ani, că Reşiţa va putea beneficia de pe urma unui proiect – pe POS Mediu, Axa Prioritară 3 – ce va schimba la faţă sistemul centralizat de termie, care avea să devină unul modern, fără a mai fi o povară pentru bugetul local sau pentru cetăţeni. Totuşi, lucrurile au fost trecute sub tăcere…
După ce a organizat o preselecţie asiduă, în 31 martie 2009, Direcţia Generală pentru Managementul Instrumentelor Structurale, din cadrul Ministerului Mediului, dădea Reşiţei vestea cea bună. Municipiul de pe Bârzava avea să devină beneficiarul unor fonduri europene care să înlocuiască actualul sistem centralizat de furnizare a energiei termice, proiectul Reşiţei numărându-se printre singurele cinci care au undă verde. Provizoriu însă, pentru că Reşiţa a pierdut startul. Ce s-a întâmplat? Conducerea CET ne-a pus la dispoziţie documentele care explică, negru pe alb, de ce a pierdut Reşiţa banii.
Într-o adresă în 28 decembrie 2009, aceeaşi direcţie a Ministerului Mediului, explică: „Se constată că bugetul local este cel mai rău platnic către operatorul de termoficare“, „tariful aprobat nu acoperă nici pe departe costurile“, iar „situaţia a fost prezentată întotdeauna ca atare de către operator, dar s-a lovit de reticenţa autorităţilor locale de a creşte semnificativ tariful plătit de populaţie“. Cu alte cuvinte, Ministerul Mediului a retras Reşiţei invitaţia de a participa la cursa pentru o termie modernă pentru că municipalitatea nu acceptă umflarea facturilor reşiţenilor…
Totuşi, întrebată de ce sume facturate nu includ şi pierderile, cum face orice societate, conducerea CET a precizat că tarifele practicate, aprobate de municipalitate, coincid cu cele maxime permise de către ANRSC. Oamenii însă nu au resimţit scumpirile, pentru că municipalitatea a decis să suporte diferenţele.
Dar termia, disconfortul şi problemele provocate clienţilor tot mai puţini ai termiei centralizate ascund în spate jocuri politice în care vina e aruncată de la unul la altul. În fond, datorii la termie au avut şi administraţiile anterioare, dar şi alte localităţi. Din fericire, însă, Reşiţa n-a ajuns ca Mangalia…
Antoniu Mocanu