Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Aceasta este întrebarea ce se ridică după ce Reşiţa a devenit, pentru firmele serioase, un loc de ocolit. „Cel puţin în ultimii doi ani, nici un investitor n-a plecat din Reşiţa“, spunea Mihai Stepanescu, primarul Reşiţei, într-o recentă conferinţă de presă. Ce-i drept, în ultimii ani, nici n-au prea venit investitori!

Iar dacă au venit, pentru ei Reşiţa a fost o simplă haltă, în general în direcţia Caransebeş. Gurile rele spun că investitorilor li s-ar fi cerut bani grei ca să intre pe piaţa muribundului municipiu, însă astfel de acuzaţii – care nu l-au vizat pe primarul Mihai Stepanescu – n-au fost niciodată demonstrate.

Totuşi, ceva investitori şi-au semnalizat prezenţa pe căile Timişoarei şi Caransebeşului. Potrivit lui Mihai Stepanescu, unul dintre aceştia este, de fapt, o firmă de prestigiu internaţional – de care, trebuie să recunoaştem, noi n-am auzit încă – a căutat şomeri pe care să-i angajeze, dar n-a găsit încă. Deşi baza de date a agenţiei de şomaj avea în evidenţe, la finele lunii iulie, nu mai puţin de 6.131 de persoane afectate de fenomen.

Direcţia economică a societăţii în cauză s-a adresat serviciului de investiţii din cadrul Primăriei Reşiţa, transmiţând necesarul de personal pentru activităţile de producţie de confecţii textile pe care doreşte să le deruleze. Ar fi nevoie de 50 de confecţioneri, care nu trebuie neapărat să aibă calificare, ci doar să ştie să lucreze la maşina de cusut, precum şi de 40 de persoane la sectorul finisaj, pentru călcat şi ambalat. Salariul, în funcţie de experienţă, ar putea fi între 800 şi 1.000 de lei brut, la care se adaugă tichete de masă pentru fiecare zi lucrătoare.

Dar, potrivit primarului Mihai Stepanescu, investitorii „nu găsesc forţă de muncă, deşi au locuri de muncă în producţie. Îşi aduc oamenii din Buchin, Caransebeş, chiar Timişoara, în loc să-i ia de la Reşiţa“.

Totuşi, investitorii s-au adresat primăriei, în loc să se îndrepte spre Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, instituţie care are toate datele centralizate şi care, având lista posturilor vacante, le putea trimite, pe bază de repartiţie, şomeri ce nu puteau refuza, decât pierzând indemnizaţia de şomaj. Şi atunci ne mai mirăm că nu au găsit personal…

Antoniu Mocanu