REŞIŢA – Deşi a trecut un sfert de veac de la proclamarea ei, prin Legea nr.96 din 20 mai 1998, Ziua Drapelului Naţional nu pare să se fi impus până acum drept o sărbătoare cu mare priză la public. Dovadă, numărul mic al celor care şi-au făcut timp să participe, luni, la ceremonia de înălţare a Drapelului României, în Parcul Tricolorului!
În timp ce cotidiana şi gratuita invocare a simbolurilor naţionale tinde să devină o banalitate până şi în plenul Parlamentului, Ziua Drapelului a trecut aproape neobservată. Dacă ar fi onorat invitaţia autorităţilor, reşiţenii ar fi aflat, azi, din prezentarea directorului filialei judeţene a Arhivelor Naţionale, Ovidiu Roşu, câteva lucruri interesante despre istoria tricolorului românesc.
Astfel, deşi cele trei culori fuseseră folosite în documente oficiale încă de pe vremea lui Mihai Viteazul, povestea efectivă a drapelului începe în 1834, când Alexandru Ghica Vodă a obţinut de la Imperiul Otoman „învoirea de a pune steaguri româneşti corăbiilor negustoreşti şi oştirii“. La 26 iunie 1848, guvernul revoluţionar a decretat ca tricolorul roşu-galben-albastru să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor, dispunerea culorilor suferind însă unele modificări. „Potrivit unei ipoteze, tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui A.I. Cuza, culorile fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, pentru ca în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie să fie plasată în partea superioară.“, a explicat el. De-abia pe timpul lui Carol I benzile urmau să fie dispuse pe verticală, România aliniindu-se regulilor respectate de steagurile europene.
Înălţarea drapelului pe catargul din Piaţa Tricolorului s-a încheiat cu defilarea detaşamentului de onoare, format din militari ai Batalionului 183 Artilerie mixtă din Lugoj, ai Jandarmeriei şi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă.
JCS-Walter Fleck
