CARAȘ-SEVERIN – În 1916, România intra în Primul Război Mondial, un război total deoarece a implicat bărbaţi femei şi copii deopotrivă. Centenarul a fost marcat de studenţi ai Universităţii „Eftimie Murgu”, coordonaţi de prof. Dorina Chiş Toia şi Mihaela Martin, respectiv de elevi ai Colegiului Tehnic Cărăşan, coordonaţi de prof. Dan Oberşterescu. S-a vorbit despre implicarea femeilor în război şi s-a evocat personalitatea generalului Ioan Drăgălina.
Statuia sa din Caransebeş veghează parcă aupra urbei, iar cuvintele sale au rămas precum un testament. „Apăraţi-vă cu viaţa pământul sfânt al patriei, precum şi cinstea numelui de român”, se adresa generalul soldaţilor cu puţin timp înaintea marii treceri. Cuvintele sale, rostite acum de prof. Oberşterescu, ne sunt parcă adresate tuturor.
Peste trei zile se împlinesc 156 de ani de la naşterea generalului la Caransebeş. A urmat şcolile militare de la Caransebeş şi Timişoara, apoi academia militară din Viena, urcând ierarhia militară de la gradul de sublocotenent, în 1887, la cel de general, în 1915.
România intra în război în august 1916. Pe 12 octombrie, Drăgălina era rănit de două gloanţe la braţul stâng şi omoplat. A fost tratat în spitalele de la Gura Sadului, Târgu Jiu, Craiova şi Bucureşti, i-a fost amputat braţul însă septicemia l-a răpus pe 24 octombrie 1916. Astăzi, exemplul său de eroism este o pildă pentru noi toţi. Sau ar trebui să fie.
Exemplu de eroism sunt şi femeile care, în decursul Primului Război Mondial, au luptat pentru ţară. Despre sacrificiul lor vorbesc studenţii universităţii reşiţene, fie că este vorba despre Regina Maria, Ecaterina Teodoroiu sau multe alte femei mai puţin cunoscute sau anonime.
Expunerea studenţilor a consemnat acţiunile de voluntariat, transportul şi îngrijirea răniţilor, trimiterea coletelor pe front în care femeile s-au implicat. A fost adusă în actualitate prezenţa activă a femeii în marile momente ale istoriei, aspect care impune o cercetare mai amănunţită. A fost amintit volumul „Pune, Doamne, pace-n ţară” al lui Marcu Mihail Deleanu, apărut în 2014, care cuprinde scrisorile soldaţilor bănăţeni trimise de pe front, din care au fost citite versuri în grai.
De atunci a trecut un secol. Omenirea a avut însă parte de un al Doilea Război Mondial şi de multe alte războaie de mai mică amploare dar aducând suferinţe la fel de mari. Am învăţat oare lecţia trecutului? Dacă da, atunci de ce pe zi ce trece spectrul războiului planează tot mai mult?