Case care stau să cadă, dar sunt împodobite cu parabolice, un miros insuportabil care se simte de departe, copii murdari, oameni necăjiţi. Toate acestea le vede cine îndrăzneşte să meargă în Dealul Crucii.
E un cartier reşiţean, rămas parcă în timpuri trecute. Urmele civilizaţiei nu se văd nicăieri. Nici în peisaj, nici în comportamentul oamenilor de aici. Orice întrebare îi deranjează şi sunt dipuşi să sară la bătaie în orice moment. Toţi aşteaptă ajutorul statului, dar majoritatea sfidează legile.
Râd când aud că le spui: „chem poliţia“. Poliţie, muncă, civilizaţie sunt lucruri străine pentru universul lor. Au o lume a lor. Din păcate una urâtă şi care e pe cale să se extindă. Zeci de copiii cresc acolo, învăţănd doar despre “cultura pumnului” iar viitorul lor e la fel de sumbru ca şi prezentul părinţilor.
Aceşti oameni trebuie învăţaţi să muncească, ce înseamnă legea, trebuie să facem ceva pentru ca urmele civilizaţiei să ajungă şi acolo. Jurnal de Caraş-Severin trage un semnal de alarmă, pentru feţele nevăzute ale Reşiţei sunt tot mai urâte şi periculoase.
Nina Curiţa