De ce nu vin investitori? Ce forţe oculte ne pun beţe în roate? Sau ce anume îi sperie, transformând, în timp, Reşiţa într-un oraş mort? Acestea sunt doar puţine dintre întrebările pe care le auzi pe buzele tuturor. Iar răspunsul este cât se poate de simplu, accesibil tuturor prin ceea ce se întâmplă cu Parcul Industrial reşiţean, supranumit „Zona Industrială Aglomerator-Valea Ţerovei“.
Povestea sună cam aşa… „Am luat o hotărâre în consiliul local prin care să fie simplificate procedurile de concesionare, în sensul că, dacă pentru o anumită parcelă nu există cel puţin doi solicitanţi, să o putem concesiona direct, fără licitaţie publică“, a precizat Sorin Simescu, viceprimarul Reşiţei. Numai că, hotărârea a trebuit anulată de consilieri, după ce prefectura a stabilit că ea nu este în ton cu legea.
Aşa se face că, pentru fiecare parcelă din Parcul Industrial, trebuie ţinută licitaţie publică. „Bine!“, aţi spune, numai că nu asta e problema în sine… În cazul parcului, nu au existat până acum situaţii în care două firme diferite să ceară aceeaşi parcelă, ceea ce înseamnă că la fiecare licitaţie se prezintă un singur ofertant. Numai că, potrivit viceprimarului Simescu, pentru ca licitaţiile din Parcul Industrial să fie duse la bun sfârşit după litera legii, este nevoie de doi ofertanţi şi de minimum doi paşi.
Aşa se face că, pentru fiecare parcelă trebuie organizate câte două licitaţii la care fie nu se prezintă nimeni, fie se prezintă un ofertant care vine degeaba. În plus, între aceste proceduri, trebuie să curgă un termen de cel puţin şapte zile, ceea ce face ca lucrurile să fie tergiversate şi mai mult. Chiar pe ordinea de zi a următoarei şedinţe ordinare de consiliu, de marţi, 23 noiembrie, aleşii locali vor dezbate aprobarea concesionării prin licitaţie publică a unei suprafeţe de 3.598 mp de teren din Parcul Industrial, unde urmează să fie construită o hală de producţie pentru prelucrarea maselor plastice.
De fapt, nici cea de-a doua licitaţie nu va fi dusă, probabil, la bun sfârşit, însă legea permite organizarea de negocieri directe, după eşuarea a două astfel de proceduri. Chiar şi după încheierea acestora, lucrurile rămân tot la stadiul incipient. „Sperăm ca, până la sfârşitul anului, să avem prima investiţie pe val“, a mai precizat Sorin Simescu.
Momentan, pentru administraţia reşiţeană, parcul este doar o cheltuială. După reducerea efectivelor Poliţiei Comunitare din municipiu, obiectivul a rămas aproape nepăzit şi „au început să dispară de pe platformă ţevi şi fier vechi. Am ţinut licitaţii pentru externalizarea serviciului de pază de la Aglomerator, spune viceprimarul. S-au prezentat trei firme care sunt în stadiul de evaluare. Sperăm să nu fie contestaţii pentru că dacă vor fi, nu vom putea asigura paza. Astfel că, până după Crăciun, vom rămâne şi fără garduri. În clipa de faţă, avem doar patru posturi de pază pentru o suprafaţă de 26 de hectare. Dacă nu vin investitori, paza va trebui s-o plătim noi! Şi vom păzi o platformă goală, fapt care ne costă cam 5,6 miliarde de lei vechi pe an, cu tot cu iluminat şi alte cheltuieli de întreţinere. Prezenţa investitorilor ne-ar scuti de aceste costuri, plus că am încasa şi nişte bani“.
În momentul de faţă, în jur de zece firme şi-au manifestat intenţia să preia în concesiune parcele din Parcul Industrial, preţul fiind scăzut de administraţie de la 2,5 euro/mp/an la 0,35 euro…
Antoniu Mocanu