Potrivit lui Gabriel Trifan, consultant la o firmă de asigurări locală, pe lângă numărul de accidente şi amenzi de circulaţie primite într-un an de către proprietarului maşinii, vârsta, marca şi gradul de uzură al automobilului, asiguratorii doresc să includă şi alte criterii, care să diminueze numărul mare de daune, dar şi să responsabilizeze mai mult conducătorii auto.
Bonusuri şi penalizări
„Nivelul asigurărilor tip CASCO este foarte mic şi, în ciuda eforturilor asiguratorilor de a crea o baza de date comună, privind şoferii cu accidente la activ, deocamdată, singura modalitate de a reduce pierderile din acest segment rămâne tot majorarea preţului poliţei de asigurare”, spune specialistul. Politica concurenţială însă nu permite nici creşteri spectaculoase ale preţurilor, prin urmare, asiguratorii sunt nevoiţi să „inoveze” modalităţi prin care să evite şoferii cu probleme. Astfel, la unele firme, un conducător auto care a avut un accident poate plăti anul următor o poliţă CASCO mult mai scumpă, uneori chiar dublă. În compensare, „driver-ii” cuminţi pot beneficia de reduceri ce pot merge până la cel mult 45%. Alte societăţi, stabilesc cuantumul asigurărilor în funcţie de o mulţime de criterii, începând cu vârsta sau experienţa şoferului.
50%, cel mai probabil
„În lipsa unei bănci de date comune, singura variantă pentru asigurator este îl creadă pe cuvânt pe orice asigurat”, afirmă Trifan.
Aceeaşi lacună, absenţa unei evidenţe a celor implicaţi în evenimente rutiere, permite şi evitarea de către asigurat a majorărilor de preţuri la CASCO, el putându-se „plimba” de la o firmă la alta pentru a beneficia de bonusuri.
Aplicarea legislaţiei europene în acest domeniu ar putea duce la majorări de până la 400% a primelor de asigurare. În urma discuţiilor purtate cu asiguratorii însă, procentul cel mai agreat de către aceştia pentru majorarea primelor este 50%. Chiar şi în aceste condiţii, companiile sunt sceptice în ceea ce priveşte profitul pe acest segment de piaţă.
Valentin Buda