GÂRNIC – Recent, primarul comunei Gârnic, Nicolae Tismănariu, şi-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al PSD Caraş-Severin, precum şi din cea de preşedinte al PSD Gârnic. Întrebat care au fost motivele acestei mişcări, Tismănariu a dat un răspuns foarte „explicit“.
„Pur şi simplu nu mă mai regăsesc în conducerea organizaţiei şi consider că noi, cei mai în vârstă, ar trebui să facem un pas în spate şi să lăsăm tinerii să promoveze. Deşi am fost mult timp în PSD şi am avut rezultate bune, mă dau la o parte şi fac loc altora. Consider că ar trebui să facă acest lucru şi alţii, care nu au obţinut rezultate favorabile. Nu am nici un conflict cu cei din conducerea organizaţiei şi le doresc mult succes în continuare.“, declară Tismănariu.
Întrebat despre o posibilă reorientare politică, Tismănariu spune că „momentan“ nu se gândeşte la acest lucru, ba chiar contemplează retragerea definitivă din politică. Probabil că primarul din Gârnic se va retrage, dar ce ne facem cu cei care nu au gânduri de pensionare anticipată? Rămâne de văzut pe viitor, dacă nu cumva galbenul lămâiţă al PNL-ului nu va deveni mai atractiv decât roşul zbuciumat al PSD. Asta nu înseamnă că PNL va primi pe toată lumea în „submarinul galben“. Nu demult, Marcel Vela, şeful liberalilor cărăşeni, declara răspicat că nu va primi trădători în PNL Caraş. Care-o fi definiţia trădătorului, doar dumnealui ştie. Vorba aia… pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Dar atenţie la îmbarcare, orice navă, fie ea şi submarinul galben, poate intra la apă. Şi atunci să vedem dacă „salvamarii albaştri“ vor arunca suficiente colace de salvare.
Noi, oamenii, suntem schimbători prin natura noastră. Pasionali şi înflăcăraţi, suntem mereu deschişi la schimbare, altfel cum s-ar realiza progresul? În modă trendurile se schimbă de câteva ori pe an. Roşul se face galben, galbenul se face albastru etc. De ce în politică ar fi altfel? De ce privim cu ochii încruntaţi pe cei care se urcă la volan iubind roşul sângeriu al toamnei şi se dau jos îndrăgostiţi de galbenul dătător de speranţă al primăverii? De ce când Botezatu vine îmbrăcat în culori noi, toţi îl admiră dar când un politician schimbă nuanţa cravatei este blamat? Spre norocul său, politicianului nu-i pasă de blam, el este o fiinţă elevată care nu pleacă urechea la bârfe. El e imun la ele sau cum ar zice unii rău-voitori… are şoricul gros. În fund (pardon, fond) sunt oameni şi ei, politicienii. Şi au ca scop progresul. Al lor și, uneori?, al semenilor lor. Hai că am glumit, mereu se gândesc la semenii lor, că doar de la ei le vine pâinica. Şi ce mai ung ei pe ea… asta e altă poveste.
JCS-Flavius Militaru
