ANINA – Pe muchie de cuţit la capitolul venituri – cheltuieli, aşezământul continuă să funcţioneze cu un nou director.
Fiind de mai multă vreme sub stresul datoriilor, căminul traversează iarnă după iarnă doar cu ajutorul Primăriei şi al oamenilor cu suflet generos, din străinătate sau din judeţ, indiferent că e vorba de oameni simpli, asociaţii şi grupuri politice. Cu banii e cel mai greu, mai ales că s-au mărit salariile pentru personalul angajat, din acest motiv taxele pentru îngrijirea unui bătrân fiind mărite faţă de anii trecuţi. Chiar şi în aceste condiţii, taxele la Anina sunt tot cele mai mici practicate în prezent, comparativ cu alte asemenea aşezăminte. În privinţa alimentelor şi a altor produse de igienă personală, cosmetice, chimicale, căminul nu duce lipsă, periodic sărind în ajutor câte o asociaţie, un ONG sau alte persoane bine intenţionate care trimit pachete din Italia sau din Germania.
Aflat la conducerea instituţiei doar din luna februarie, Mircea Drăgoi precizează: „Avem 30 de persoane cazate în prezent, din care doar patru sunt independenţi, adică se pot deplasa în voie şi îi mai ajută şi pe ceilalţi, restul fiind dependenţi şi semidependenţi, ceea ce înseamnă că sunt imobilizaţi la pat sau în scaunul cu rotile. De asemenea avem infirmiere, asistente, magazioner, contabil, fochist, împreună cu mine suntem în total 14 angajaţi. Eu când am venit la 1 februarie erau peste 300 de mii de lei datorii. În şedinţa Consiliului Local s-a hotârât alocarea unor fonduri pentru a ne achita aceste datorii. Oricum nu se poate trăi bine, fiindcă avem tarife mici, chiar dacă au mai crescut, avem doar 2000 lei de bătrân, iar salariile sunt 61.000 lei. Nu putem să ţinem căminul din cauza salariilor. Banii bătrânilor nu acoperă salariile. Lemnele le dă Primăria ca să ţinem centrala, inclusiv fochistul, mai vin ajutoare. O ducem la limită. Să sperăm că ieşim la liman din iarnă. Avem, totuşi, avantajul că acum, pentru bătrânii care vin, familia plăteşte o sumă mai mare. Până acum se plătea doar 300 lei, cu tot cu ce plătea familia se ajungea la 700 lei“.
Primarul Gheorghe Românu luptă din răsputeri şi se încăpăţânează să nu închidă căminul de bătrâni, găsind soluţii de moment la problemele financiare: „Am dat drumul la o reorganizare, stabilită încă de anul trecut, percepem o taxă mai mare, dar mică comparativ cu alte cămine care cer de la 2700 până la 3600 lei pentru un bătrân, Consiliul Local se ocupă în continuare de utilităţi, asigurăm mâncarea de la o firmă de catering. În acest fel am stopat din cheltuieli şi am ajuns să fim aproape «zero pe zero» la capitolul cheltuieli – venituri. Încă e foarte greu, am preluat datoria de anul trecut, deşi bugetul nu a ajuns nici pentru noi ca să funcţionăm. A fost o încăpăţînare pentru a păstra acest cămin de bătrâni. Nu-l vom închide, cu toate că am avut şi avem probleme“ a adăugat Românu.
Cu privirea în gol sau o lacrimă ascunsă în mâneca bluzei, bătrânii din Anina spun că au toate condiţiile, că se simt bine în această „casă“, nu le lipseşte aproape nimic, poate doar să-şi amintească cineva de Anişoara din Măgura, care se prezintă tuturor ca o veche prietenă.