CARAȘ-SEVERIN – Una din patru curse cu bacul n-a putut acosta la sârbi! Asta pentru că la malul sârbesc trenează, de ani de zile, o problemă cu cântec, care a dus la disponibilizarea a jumătate din personal și la reducerea programului la câte două curse, 3 zile pe săptămână…
Nu, să nu vă gândiți cumva că frații sârbi ne-ar refuza acostarea bacului, Doamne ferește! Însă Dunărea care ne leagă este și cea care ne desparte…
Situația transportului naval de călători pe anul trecut arată astfel, de la reînceperea activității, în 22 iulie 2025, până la final de an: 300 de curse, 3.548 de pasageri (turiști, călători transportați), 1.202 autovehicule (din care 984 autoturisme, 8 microbuze, 20 de autorulote, 100 de motociclete și 90 de biciclete). Ce e mai trist e numărul de 90, reprezentând situațile în care nu s-au putut efectua cursele sau, chiar mai rău, bacul nu a putut acosta pe malul sârbesc, călătorii fiind întorși în România.
După toate tam-tam-urile, în Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Feriboat Moldova Nouă-Serbia au rămas doar primii doi asociați fondatori: Consiliul Județean și Primăria Moldova Nouă. Iar potrivit balanței de verificare a bugetului, ADI-ul încheia anul trecut cu cheltuieli de 328.204,55 lei, în condițiile în care veniturile – atât din activitatea prestată, din sponsorizări și din dobânzi – ajungeau la 278.489,15 lei.
Administrația bacului – Catamaranul Baziaș 4 și pontonul Baziaș 3 – care operează între Moldova Nouă și Usije are în organigramă 5 funcții, una de director executiv, cu jumătate de normă, două de căpitan conducător de navă și două de marinar. Astfel, au lucrat câte două echipaje, căpitan plus marinar, în ture de câte 15 zile. Cei 5 au fost reduși la 3…
Legat de acostarea pe malul sârbesc, vicepreședintele Consiliului Județean, Ioan Crina, a explicat: „Acolo tot timpul au fost probleme când Dunărea a fost mică! De exemplu, și eu am fost odată acolo când a rămas un pic împotmolit, acolo e făcută un pic cam cu cântec acostarea aia la ei. Și când e Dunărea mică, e greu de acostat. Nu mai știu cum au gândit-o, că acum bacul nu mai e la noi, l-am dat la Moldova Nouă, ei se ocupă. În general, asta era ideea, că acolo când seacă Dunărea, când e nivelul jos al apei, e un pic problematic de acostat. Și atunci, decât să riște… Având în vedere și dificultățile care au mai fost, că au trebuit să cheme un remorcher, să-l tragă, probabil anunță partea română. Atunci nu putem o zi, două, trei, nu știu cât e.“
Din raportul de activitate al ADI am putut desprinde faptul că programul a curpins, între 22 iulie și 15 septembrie 2025, câte două curse pe zi, pe relația Moldova Nouă – Usije (Serbia) și retur: „Din data de 16 septembrie 2025, până la sfârșitul anului 2025, din cauza lipsei de călători și turiști, cât și a faptului că partea sârbă care administrează pontonul de acostare din localitatea Usije nu a efectuat lucrări specializate de dragare în fluviul Dunărea, a aluviunilor din zona de acostare la ponton, a făcut imposibilă acostarea zilnică a navei bac Baziaș 4 la malul Dunării, pe partea sârbă – Primăria Golubăț –, drept pentru care programul de curse al navei a fost modificat, fiind redus la 3 zile pe săptămână, respectiv vineri, sâmbătă și duminică, cu câte 2 curse pe zi. Astfel s-a încetat contractul de muncă cu doi lucrători de execuție, respectiv cu un căpitan conducător de navă și un marinar.“
Au existat întâlniri între autoritățile de peste Dunăre, s-au căutat soluții, însă vecinii sârbi n-au găsit bani pentru lucrările specializate necesare, de dragare în fluviu, în zona de acostare la pontonul din Usije. Cel mai probabil, soluția va fi găsită tot într-un proiect transfrontalier, cu finanțare europeană.
JCS-A.M.
