Acum 10 ani a suferit prima intervenţie chirurgicală, iar de atunci luptă cu viaţa şi cu lipsurile grosolane din sistemul sanitar. Constantin Roman, un bărbat de 58 de ani din localitatea Iaz, tată a doi copii, despre dânsul este vorba. „Numai eu ştiu prin ce am trecut.
Acum trebuie să mai fac o angioplastie la Timişoara, la Institutul de Boli Cardiovasculare, însă nu pot. Nu pot pentru că mi se spune de fiecare dată că aparatura este defectă şi că trebuie să merg la Neuromed“, spune dl Roman, cu ochii înlăcrimaţi.
Această analiză este vitală pentru bărbat, pentru că în funcţie de rezultatele ei chirurgul va şti dacă este necesar să intervină sau nu. Pentru a face angioplastia la un centru medical privat, dl Roman ar trebui să plătească aproximativ 1.700 de lei, asta în condiţiile în care pensia dânsului nu este decât de 310 lei.
„De mai bine de patru luni de zile mă chinui să fac angioplastia. Dacă nu voi face această analiză risc să fac un atac cerebral sau un infarct, iar asta ar însemna să las în urmă doi copii“, spune bărbatul, în ochii căruia se putea citi disperarea. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, şi fiul cel mic al dlui Roman este bolnav.
„Deşi are şapte ani, nu l-am putut da la şcoală, are astm bronşic cronic. Chiar şi aşa nu am putut obţine pentru el un bilet de tratament“, mai spune bărbatul. Speranţele dlui Roman se pot îndeplini pentru că în data de 23 mai 2008 va putea merge la Timişoara să îşi facă analiza, conform unei programări făcute chiar de noi.
Viaţa dlui Roman s-ar putea îmbunătăţi doar dacă: „aş ajunge în Spania… dar cine mă ajută. Nici măcar nu ştiu dacă voi putea obţine formularul E 112“, a mai spus omul.
Formularul i l-am imprimat noi de pe site-ul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, mai rămâne ca cei ce pot, să îl ajute să îşi întocmească dosarul salvator.
Anca Preda