REȘIȚA – Magia Crăciunului a trecut, renii au plecat. Nu-şi pune nimeni întrebări. Lumina Naşterii Domnului a fost, dar nu ştiu cât a intrat în noi. Nici măcar nu ştim dacă l-am fixat pe Isus în suflete şi gânduri mai mult de câteva secunde. Măcar pentru a putea să întrebăm unde am greşit. Ce nu am făcut anul acesta?
Cum să facem să înţelegem nişte lucruri sau măcar să ne înţelegem pe noi înşine? Totuşi, liniştea e sentimentul predominant al acestor zile. Iar aerul curat şi rece de afară parcă îmi face curăţenie nu doar pe trahee, ci şi în minte. Mă despart cu sentimente contradictorii de anul care aproape a trecut. A fost bine, a fost şi greu, dar viaţa este un cadou ce nu trebuie ratat.
Nu îmi place să fac bilanțuri exacte, pentru că mă tem. Mă tem că nu am muncit destul, că nu am dăruit suficient, sau că nu (m-)am iubit îndeajuns. Dar pot spune că 2019 a fost un an ciudat, plin de provocări pe toate planurile, dar fără ele probabil că m-aş plictisi. Unora le-am făcut faţă, altora nu, de altele m-am detaşat, pe altele le aştept. Pot să îl văd un an reuşit prin prisma faptului că am avut parte de sănătate, slavă Domnului pentru asta. Aţi văzut cât disconfort creează o banală durere de cap sau de stomac, câtă nelinişte şi cât necaz provoacă bolile mai grave… Aşa că oricine este sănătos se poate considera un om împlinit. Deci, sunt un om împlinit. Iar dacă şi cei dragi sunt sănătoşi, fericirea este acolo în tine, lângă tine. Aşadar sunt şi fericită.
Am reuşit să îndeplinesc câteva din planurile propuse la început de an, erau mai multe dar le amân pentru 2020. Am căutat să îmi fac cât mai multe amintiri, să mă bucur de lucruri frumoase, de oameni dragi. Profesional am avut parte şi de încercări neplăcute însă, alături de colegii mei, am reuşit să menţinem ridicată ştacheta echilibrului, obiectivităţii, profesionalismului. Am hrănit suflete de cititori aşa cum ne-am priceput noi mai bine. Am învăţat şi mai avem multe de învăţat.
Nu mi-am făcut prieteni noi, dar am întâlnit anul acesta oameni interesanţi. Şi chiar şi la final de 2019 mă doare insensibilitatea şi faptul că nu ne mai facem timp pentru lucruri mărunte. Mă apasă că uităm repede de visele în care credem, de oamenii pe care îi pierdem. Că trecem uşor peste alegerile greşite pe care le facem, că nu învăţăm nimic de la oamenii pe care îi câștigăm. Că rămânem mereu cu doruri nestinse şi dorinţe neîmplinite. Că evităm emoţiile din noi, tăcerile care urlă în tâmple, lucrurile care ne oferă linişte.
Am iubit. M-am bucurat să constat că încă există multă iubire în jur. Oricum, iubirea rămâne starea ce începe cu întrebări simple pe care le rostim şi care păleşte din cauza întrebărilor la fel de simple pe care nu le punem niciodată.
Ce n-am făcut? Multe…. Să ştiţi că Noul An ce vine nu este nici vreun prilej pentru regrete, nici vreo promoţie pe rafturi, de fapt nu e nimic din acest zgomot global scos parcă de o orchestră ce repetă continuu dar nu mai începe să cânte. Noul An este despre tine. Despre speranţa ta. Despre puterea ta de a vedea că există oameni care fac lumea mai frumoasă prin simplul fapt că există, că totul poate fi şi în puţin, că fericirea scânteiează în crâmpeie. Despre dorinţa ta de a nu mai agăţa clipe preţioase în tablouri goale… Să aveţi un 2020 în care să trăiţi frumos!
JCS-Nina Curița
