Însă, de câteva decenii, conducătorii românilor păreau a se fi vindecat de această febră. Până ce l-a cuprins şi pe preşedintele Traian Băsescu; doar că el nu s-a apucat de tras linii pe hartă la început de domnie, ci pe ultima sută de metri. O reorganizare cu care eram ameninţaţi de ceva vreme, însă pe care, deloc întâmplător, a amânat-o până după alegerile din PDL. Adică până după ce se stabileau clar taberele în cadrul partidului, deşi dacă ne luăm după acest aspect atunci capitala Vestului ar fi trebuit să fie la Arad sau la Reşiţa.
Aşa cum era de aşteptat, USL s-a grăbit cu propria variantă de reorganizare – nici o noutate, ne-am obişnuit ca atunci când una dintre formaţiuni vine cu o propunere rivalii să pluseze pe aceeaşi temă. Spre deosebire de PDL, care doreşte reorganizarea până anul viitor (deh, alegerile!), USL propune un proces treptat, ce ar dura până în 2016. Lucru de înţeles – timpul se scurge în favoarea struţocămilei, situaţia actuală i se potriveşte perfect, şi nu are nici un motiv să o schimbe când are toate şansele să câştige alegerile de la anul.
În plus, cum şi 2016 va fi an electoral, în cazul puţin probabil în care Uniunea va mai rezista până atunci, ar fi în situaţia actuală a PDL (sau nu cumva credeaţi că odată Băsescu şi Boc înlăturaţi s-a terminat şi criza!). Cu avantajul celor câţiva ani în care ar avea timpul necesar pentru a-şi întări controlul asupra noilor regiuni, lux pe care PDL nu şi-l poate permite acum. Deci, indiferent dacă va fi PDL sau USL, tot reorganizarea ne paşte. Oricum de părerile românilor nu ţine nimeni cont, iar la consecinţele unei reorganizări peste noapte nu cred că se gândesc aleşii noştri.
Poate acum vă veţi întreba care va fi rolul Reşiţei în noua ordine. Nici unul. În viitorul judeţului/regiunii Banat nu va mai fi loc la vârf şi pentru acest oraş. Odată rămas fără poziţia de reşedinţă de judeţ, municipiul de pe Bârzava va mai însemna nişte uzine, fier vechi şi amintiri. Cam puţin pentru ca aşa-numita „comună cu tramvai“ să poată ridica vreo pretenţie în faţa Timişoarei, a Aradului sau chiar a Devei.
Nina Curiţa