Miercuri, 21 mai 2008, a avut loc cursul festiv al absolvenţilor de la Ştiinţe Economice, în Aula Magna a Universităţii „Eftimie Murgu“. Îmbrăcaţi în robe, cu atâtea emoţii şi cu gândul la petrecerea serii, tinerii prezenţi nu au dat atâta importanţă formalităţilor de început.
În timp ce studenţii abia aşteptau să treacă momentul discursurilor pentru a se fotografia cu colegii şi prietenii lor, cadrele didactice şi invitaţii abia aşteptau să se facă remarcate. Aşadar: discursuri! Vreo vorbă despre studenţi? Despre ce înseamnă această zi pentru ei? Nu! Doar laude pentru instituţie şi oficialităţi.
Deci: pentru cine e cursul festiv? E foarte greu să nu pară, prin ochii unui om „din afară“, doar un pretext pentru promovarea imaginii unor oameni şi a unor instituţii. Dar la astfel de evenimente, se observă cu totul altceva. Atunci de ce în discursurile de prezentare trebuie musai să se menţioneze: „X primarul, X prefectul, X preşedintele, X directorul“ şi nu simplu „profesorul X“.
În discursurile interminabile se promit locuri de muncă, se vorbeşte frumos, se pierde importanţa evenimentului, se uită că nişte absolvenţi nu au timpul şi cheful necesar să asculte fraze interminabile. Mai ales când majoritatea nu ştiu unde vor munci. Am stat de vorbă cu câţiva dintre ei şi e dezolant să vezi că nu ştiu ce vor face cu diploma.
Degeaba universitatea are un nume, degeaba ne pierdem în speech-uri pictate, pentru că pierdem esenţa realităţii triste care ne înconjoară.
E ciudat că mulţi dintre absolvenţi se vor trezi azi din fericirea de ieri şi îşi vor pune simpla întrebare: „Eu ce fac“?
Oana Copocean
Nina Curiţa