Dăianu le-a spus celor prezenţi că una
dintre cele mai mari lecţii pe care criza
financiară, devenită criză economică o
poate da este nevoia de a nu abandona pragmatismul. El a
subliniat faptul că aceia care sunt la vârf au o
responsabiltate extraordinară prin faptul că
gestionează politici publice. In cadrul discursului
profesorul Dăianu a arătat că o
întrebare legitimă este „De ce cei care au
avertizat asupra crizei nu au fost ascultaţi?”,
mai ales în condiţiile în care erau
eminenţe cenuşii ale industriei financiare.
Conform lui Dăianu una din concluzii este că
uneori interesele sunt atât de puternice
încât precumpănesc asupra raţiunii. O
altă lecţie importantă este aceea că
pieţele financiare au o instabilitate, iar ideea
că există o funcţie care autoreglează
în acest domeniu este dăunătoare.
Dăianu a mai afirmat că actuala criză nu va
atinge amplitudinea celei din perioada 1929-1933.
Încă una din lecţiile importante ale crizei
este faptul că nu orice inovaţie financiară
este binevenită, dând ca exemplu cazul CARITAS.
O morală este legată de faptul că istemul
bancar trebuie să se caracterizeze prin grija
faţă de resursele atrase şi că nu
trebuie îngăduite jocurile speculative.
Dăianu a afirmat că sistemul românesc
bancar nu a fost expus la asemenea produse toxice şi
că este unul solid.
Ciprian Iancu
