REȘIȚA – În lumea automobilismului românesc, puţini sportivi au trăit sezonul recent cu atâta dramatism, perseverenţă şi vis împlinit precum reșițeanul Claudiu Ciucă!
După lupte purtate pe viraje alunecoase, după motorizări testate, după nopţi în care echipa a muncit până târziu, pilotul reşiţean îşi vede răsplătite eforturile într-un titlu pe măsura sacrificiilor făcute. Acest interviu ne poartă în culisele unui sezon 2025 de coastă plin de suișuri şi coborâșuri, dar şi cu momente în care totul s-a aliniat pentru ca visul său să devină realitate.
JCS: Per ansamblu, cum a fost pentru tine sezonul acesta de viteză în coastă?
C.C.: Sezonul 2025 CNVC a fost unul dificil, deloc ușor! A fost un sezon ce ne-a purtat prin toate simțurile și prin toate emoțiile. Eu sincer nu mi-aș dori să se mai repete toate încercările la care am fost supuși în acest an! Dar am încheiat cum nu se putea mai bine, parcă toate s-au aliniat în ultima etapă și divinitatea ne-a dăruit ceea ce consider că meritam.
JCS: Ai obținut rezultate importante în 2025. Dacă poți să enumeri rezultatele obținute și care a fost momentul de vârf pentru tine, acela în care ai simțit că toate eforturile au meritat?
C.C.: La modul în care s-a încheiat, putem lua în considerare că am avut un sezon bun, dar parcursul a fost dificil de la prima la ultima etapă. Toate rezultatele au fost importante, chiar și cele cu abandon, unde conform regulamentului am reușit să cumulăm câteva puncte, iar la final au cântărit enorm. Am început cu Râșnov, o etapă preferată de noi, unde în ziua de sâmbătă, când urcam spre a stabili timpul de calificare pentru ziua de sâmbătă, fulia motorului a cedat, iar eu am fost nevoit să opresc, să pierd puncte, iar startul de duminică a fost unul în dezavantaj, plecând în condiții nefavorabile — și aici mă refer la mai ud decât colegii din grupă — obținând locul 2. A doua etapă am luat în considerare să plec pe un setup total diferit față de ce eram eu obișnuit, ceea ce nu a fost o decizie bună, urmată de o presupusă cedare de ambreiaj în start — am prins locul 2 și aici. A urmat etapa de la Miercurea Ciuc, unde chiar a cedat sistemul de ambreiaj și am fost nevoiți să muncim noaptea, înaintea cursei, pentru a lua startul, și am terminat iar pe locul 2, dar stabilind un nou record pe traseu la grupă. A urmat etapa de acasă, unde, după o luptă strânsă și inegală, demonstrată, am pierdut la câteva miimi de secundă. Sinaia, pe care mi-o amintesc ca fiind una dintre cele mai ciudate, în prima urcare de concurs mașina nu a vrut să pornească și nu am reușit să luăm startul, dar în a doua urcare am reușit să stabilim record și pe acest traseu. Din păcate, nu am adunat suficiente puncte pentru o victorie, după ce am dominat întreg weekendul. Mediaș — sâmbătă, punctaj maxim, cu un avantaj considerabil, iar duminică, în urcarea de concurs, rupem lanțul de la axele cu came și spargem motorul; nici aici nu reușim să facem prea multe puncte. Râșnov, a șaptea etapă, vine cu punctaj maxim sâmbătă și locul 2 duminică, iar ultima etapă, de la Brașov, luăm 2 puncte sâmbătă, iar duminică câștigăm, dar, ca urmare a unui incident de cursă, se anulează a doua urcare de concurs — urcare ce ne-ar fi plasat pe locul 1 — și am rămas din nou cu un loc 2. Dar toate astea, cumulate, ne-au împins pe locul 1 în campionat, cu toate dezavantajele despre care am spus, chiar și cele despre care nu vreau să vorbesc din respect pentru acest sport.
JCS: Spune-mi puțin despre echipa ta, Road Runners. Cum lucrați împreună și cât de importantă este pentru tine această echipă în obținerea rezultatelor?
C.C.: Clasamentele pe echipă vin din altă perspectivă, adică fiecare pilot din echipă trebuie să facă parte dintr-o altă grupă, clasă sau categorie și să aibă un junior în echipă. Eu am format această echipă la început de sezon, încercând să o formez cât mai mult din reșițeni. I-am adus pe Răzvan, pe Darius și pe Alin, care este din Craiova, iar ca junior nu am găsit în Reșița unul, și l-am pus în echipa reșițeană pe Tudor, un tânăr talentat din Brașov. Nu am crezut niciodată că vom fi vicecampioni naționali, ținând cont de diferența dintre mașinile echipei noastre și cele din echipele adverse cu care ne-am luptat. Am colaborat și ne-am ajutat reciproc în cazul în care cineva avea nevoie de ajutor, ne-am sfătuit și ne-am îndrumat unul pe altul, ne-am încurajat și susținut, am discutat despre setup și viraje.
JCS: Cu ce mașină ai concurat sezonul acesta? Povestește-ne puțin despre ea — ce are special, cum se comportă pe traseu, ce îți place cel mai mult la ea?
C.C.: În sezonul acesta am concurat cu o Cupra TCR SEQ, o mașină de curse construită de fabrică, o mașină dedicată circuitelor, dar care se pretează foarte bine pe unele trasee de viteză în coastă. Mașina are o dinamică foarte bună, cu o varietate foarte mare de setup-uri, sistem de frânare incredibil, suspensie și ținută de drum excelente, câteva elemente de aerodinamică destul de importante în a ajuta la asta, iar elementul cel mai complex ce o face o mașină incredibilă este cutia de viteze — și nu motorul, așa cum ar crede marea majoritate — acesta fiind unul cât se poate de stock, fiabil și întâlnit pe mașinile de stradă. Partea electronică, și asta una specială, face ca toate aceste piese să funcționeze într-o armonie perfectă.
JCS: Cât de mult lucrezi tu personal la mașină? Ești genul de pilot care se implică în partea mecanică sau preferi să te concentrezi pe condus?
C.C.: Eu personal nu lucrez la mașină mai mult decât să țin de o cheie sau un șurub, să zic așa, adică acord ajutor sau asist. Sunt foarte sensibil la orice sunet, orice vibrație și consider că după 19 ani de curse îl pot îndruma pe Adi să identifice cât de repede problema tehnică. Tot ce ține de setup îmi fac singur — eu decid în ce condiții urcă mașina pe traseu, de la compoziția gumelor la unghiuri, bare de torsiune, suspensie, presiune în pneuri și setarea diferențialului.
JCS: Fiecare traseu are particularitățile lui. Cum adaptezi mașina pentru diferitele etape de viteză în coastă?
C.C.: Fiind o persoană destul de comodă, aici mă ajută Cătă — el e responsabilul cu „țin eu minte”. El își notează ce spun eu la fiecare etapă, dar se poate schimba setup-ul de la un an la altul, motive fiind ploaia, temperaturile, starea asfaltului, compoziția cauciucului. Sunt trasee cu viraje lente și trasee cu viraje de mare viteză, iar fiecare traseu necesită setup diferit. Sunt trasee în care se combină cele două, iar atunci trebuie să faci compromisuri. Pe trasee se montează o celulă intermediară, și aceasta ajută foarte mult în luarea unor decizii în acest sens. Acest tip de curse nu te lasă să faci multe teste, iar aici contează să te adaptezi și să iei decizii foarte repede. Toate astea fac din această ramură a motorsportului una spectaculoasă.
JCS: Automobilismul e un sport solicitant, atât fizic, cât și mental. Ce te motivează să continui și cum reușești să îți menții concentrarea în momentele critice?
C.C.: Ca în orice sport, e nevoie de pregătire fizică, de concentrare, de calm și chiar de un antrenament mental, dacă vrei. Motorsportul e unul foarte solicitant fizic, cardio și mental. În acest sens, îți spun că pulsul nu scade sub 110 bpm întreaga zi în care ești supus presiunii cursei, iar în urcările de concurs acesta atinge 170 bpm, motiv pentru care anual primești recomandarea unui medic că poți participa la astfel de presiuni. Știu că de afară se vede mult mai simplu, dar acolo, când te lupți cu o mașină de peste o tonă, să o duci dintr-un punct în altul, situația devine dramatică pentru organism, atât fizic, cât și psihic. Creierul tău trebuie să facă câteva mii de operații pe secundă, întreg organismul tău intră într-o stare de alertă, sub presiunea adrenalinei, și temperaturile sunt ridicate — atât ale mașinii, cât și ale corpului — ceea ce pune la încercare modul de reacție al pilotului. Nu e deloc simplă lupta cu tine în mașină, când instinctul de conservare îți spune să frânezi, iar spiritul tău competitiv spune „nu”.
JCS: Tehnologia avansează rapid în motorsport. Ți-ai propus să aduci îmbunătățiri majore pentru următorul sezon? Dacă da, la ce lucrezi sau ce ți-ai dori să îmbunătățești?
C.C.: Motorsportul înseamnă vârful tehnologiei, iar asta este foarte costisitor. Motorsportul, în sine, contribuie la dezvoltarea tehnologiei și siguranței, pe care ulterior o regăsim în mașinile de stradă. La această mașină nu pot aduce mari îmbunătățiri — ea trebuie să rămână în aceeași grupă. Orice alte modificări îi pot schimba „performance factorul”, și mașina nu mai este ceea ce la bază înseamnă TCR. Prefer să rămân cu ea în această formulă, și pentru ca mașina să poată fi vândută pe viitor.
JCS: Ce urmează pentru tine după acest sezon? Ți-ai propus deja noi obiective sau competiții în care vrei să evoluezi?
C.C.: Mi-am propus să vând mașina și m-am gândit că ar trebui să încerc să merg cu propulsie spate. Aș vrea să experimentez o mașină descoperită, o mașină pursânge de coastă, adică ceva ultra ușor, un bipost… Viitorul meu în acest sport depinde foarte tare de fair-play. Dacă acesta se întrerupe undeva, eu mă retrag într-un alt campionat — și nu unul din România. Motorsportul înseamnă evoluție, fie că e a ta, fie a mașinii. Motorsportul înseamnă sacrificii. Motorsportul aduce sisteme de siguranță în mașinile de serie, iar sacrificiile noastre, nebunia noastră, lacrimile și durerile noastre dau societății cele mai ample și mai bune sisteme de confort!
JCS-Ștefan Moraru
