CARAȘ-SEVERIN – Este februarie şi, din nou, vorbim despre iubire. Azi este despre ceea ce simți tu, oricine ai fi, atunci când ești calm, frumos, echilibrat sufletește, când nu vrei să porți măști și când nu îți este teamă să fii tu însuți!
Iubirea. Cuvântul, starea, trăirea fără de care am fi goi. Este adevărat că îţi poţi arăta iubirea în fiecare zi, şi aşa ar fi şi normal, însă puţini, prea puţini, mai facem asta. Uităm că nu trebuie să clădim imperii în sufletul cuiva pentru a arăta că iubeşti, uneori este suficientă o mângâiere. Uităm că nu trebuie spuse prea multe cuvinte, ci în iubire este suficient să îi înţelegi tăcerea celuilalt. Uităm că este suficient să ştii că el este cel în ai cărui ochi poţi înota fără să te îneci, este de ajuns să ştii că ea este liniştea gândurilor tale răvăşite…
Iubeşte pentru că aşa vrei și pentru că aşa simţi, nu pentru că primești același lucru la schimb, şi nu uita că în iubire gesturile mari pot fi uşor răsturnate de cele mai mici detalii. Când iubeşti, un zâmbet simplu, o privire caldă te fac să dărâmi şi singur din zidurile ce le construieşti în jurul tău. Când iubeşti el te iartă pentru că eşti naivă, iar ea te iartă pentru că ai alergat prin ploaie să îi duci flori. Când iubeşti, spui ce simţi, ce crezi, ce vrei cu adevărat. Devii real şi realizezi că îţi place să fii real într-o lume care se ascunde după măşti frumoase, dar care nu înseamnă mare lucru. Atunci când iubeşti, ţii orgoliile la distanţă. Faci ce simţi. Fără temeri, întrebări, gesturi calculate ce ştirbesc simţămintele. Când iubeşti cu adevărat, înţelegi că şi dragostea are nevoie de încercări şi limite. Înţelegi şi că nu durează o veşnicie şi nu rămâne la fel ca în prima zi, dar dacă iubeşti fără să te minţi accepţi şi că iubirea este un timp ce nu există. Când iubeşti cu adevărat, ştii că un moment de regăsire face cât zeci de ani de căutare şi aşteptare, ştii că cea mai mare fericire este să ţii în braţe persoana ce o porţi în suflet.
Iubirea înseamnă vulnerabilitate şi acceptare. Când iubeşti cu adevărat, ai maturitatea să preferi să fii ignorat pentru ceea ce eşti decât să fii iubit pentru ceea ce nu eşti. Când chimia de început dispare, rămâne iubirea aceea reală, care te ajută să vezi lumea altfel, să accepţi diferenţele, dar mai mult decât orice, rămâne dragostea care îţi dă încredere în tine. Când iubeşti sincer, chiar nu ai nevoie să îl pui pe celălalt în zăbrelele tale. O iubire în care cauţi mereu explicaţii, pe care trebuie să o păzeşti, nu este iubire, de fapt nu reprezintă nimic, la fel cum tot nimic se cheamă libertatea din iubire pe care o înţelegi greşit.
Să fim stângaci dar naturali, să fim firavi dar să ne simţim, să fim conştienţi că nu putem primi decât ceea ce oferim şi nu putem oferi decât ceea ce suntem. Iubirea este tot ce dorim, iar la final tot ce am avut. Aşa că azi, mâine, mereu iubeşte sau aminteşte-ţi că iubeşti! Fără teamă, fără măşti, fără minciuni!
JCS–Nina Curița
