CARAȘ-SEVERIN – „Școala te face mare!“, spune Tudor Deaconu, care a primit titlul de cetățean de onoare din mâinile șefului județului, subliniind că, deși acum s-a retras în Timiș, gândul, inima, sufletul îi sunt tot aici, în Caraș-Severin, unde mereu oprește la prieteni!
Ceremonialul prilejuit de decernarea titlului de cetățean de onoare al județului profesorului Tudor Deaconu s-a derulat marți, 9 aprilie, sub cupola administrației caraș-severinene. „Este un lucru frumos, se întâmplă și la noi lucruri frumoase, ne apreciem valorile, chiar dacă dl Deaconu nu mai este în Reșița, nu mai lucrează aici, ci este la Timișoara, a spus, în deschiderea evenimentului, Romeo Dunca, președintele Consiliului Județean. Dar până veți avea 45 de ani acolo, sunteți tot reșițean! Mă bucur să fiu gazda unui eveniment prin care onorăm o personalitate a Caraș-Severinului, pe dl Tudor Deaconu, căruia îi decernăm cea mai înaltă distincție pe care o emite Consiliul Județean, și anume titlul de cetățean de onoare al județului. Acordarea titlului a fost votată cu unanimitate de voturi, în ședința ordinară din 30 ianuarie 2024, inițiator al proiectului fiind dl consilier județean Lucian Voina. Despre Tudor Deaconu, emerit profesor de matematică, pot spune că s-a remarcat de-a lungul carierei sale printr-o asiduă și diversificată activitate, având în permanență atenția îndreptată către problemele învățământului și educației din județul nostru. Este cunoscut și prin prisma funcțiilor deținute la nivelul județului: director al Casei Corpului Didactic din 1998, în mandatul său fiind acreditate programe de formare continuă a cadrelor didactice din județ, care să răspundă necesităților acestora de dezvoltare profesională, dar și programe de promovare a inovației și formare. (…) Pentru toate acestea, pentru activitatea didactică și educațională, cea desfășurată timp de 45 de ani, îmi face o deosebită onoare să-i înmânez diploma de cetățean de onoare dlui Tudor Deaconu.“
Despre profesorul de matematică onorat de șeful județului a vorbit, cu emoție, și Lucian Voina, care i-a fost elev la Liceul de Artă, unde la rândul său este profesor. Acesta ne-a mărturisit că a avut intenția acestui proiect încă de anul trecut, când a constatat că, de ani buni, fostul șef al CCD își încheie corespondența cu un citat aparținând lui Nicolae Iorga: „La sfârșitul fiecărei zile socotește nu ceea ce au făcut alții pentru tine, ci ceea ce tu ai făcut față de alții“, lucru care i-a dat impulsul necesar să gândească această formă de recunoștință. Fostul elev și-a elogiat dascălul începând cu un citat din Gabriel Jose Garcia Marquez: „Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să știe că adevărata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf.“ Citat care, de altfel, este o justificare pentru un motto al vieții și carierei lui Tudor Deaconu, „școala te face mare“: „A vorbi despre școală, pentru mine, este echivalent cu urcușul și escaladarea celui mai înalt pisc al unui munte de unde ecoul strigătului «Școala te face mare!» se propagă peste munți și văi, răspunzându-mi și acum. Școala este tot ce vezi și tot ce auzi. Școala este viață!“, de fapt felul în care vezi, percepi realitatea înconjurătoare.
Și-a început cariera în 1973 ca profesor de matematică la Dognecea, ajungând în fruntea Liceului de Artă de la Reșița, iar apoi director al CCD Caraș-Severin. Numele său este legat de Seminarul Didactica Internațional, devenită eveniment centrat pe unitatea de învățământ, programe de formare centrate pe educația incluzivă, gândirea critică, parteneriatul dintre școală, familie și comunitate, un promotor al multiculturalității, al tradițiilor, obiceiurilor și credinței, aducând în județul nostru recunoașteri și premii nu doar din țară. Și s-a retras din activitate în 2018.
„Sunt multe de spus, sunt mulți cei cărora trebuie să le mulțumesc. Dar nu pot să nu mulțumesc familiei mele. Știți, se spune că un bărbat puternic, un bărbat cu rezultate, are în spatele lui o femeie și mai puternică. Eu am avut două, soția mea și mama mea, care mi-a citit prima carte, când nu eram la școală: Genoveva de Brabante. Și am înțeles atunci că florile frumoase cresc și printre spini, că adevăratele virtuți prin suferință apar. Mulțumesc dumneavoastră, mulțumesc prieteni, îmi sunteți dragi și mi-ați fost aproape de suflet, și-mi veți rămâne. Gândul îmi va fi la voi, inima mea e aici, și sufletul, în Caraș-Severin. Atenție, nu sunt străin de Caraș-Severin. Carașul mi-e atât de aproape, mă opresc la prieteni.“
JCS-A.M.