CARAȘ-SEVERIN – Azi este Valentine’ s Day, o zi a iubirii, aşteptată şi sărbătorită şi de români. Comercială sau nu, 14 februarie este pentru mulţi o zi altfel. Un gând, o privire, un zâmbet sau un gest diferit faţă de zilele obişnuite o fac specială!
Este o zi a iubirii, un sentiment pe care îl simţim toţi, dar îl ignorăm tot mai mult, dovadă că ne trebuie o zi anume să ne amintească să-l sărbătorim. Ni se pare firesc să fim iubiţi şi obositor să iubim; este simplu să ni se dăruiască dragostea şi un efort să o dăruim. De obicei, ne place mai mult să primim decât să dăm. Numai că în iubire nu este ca la Crăciun. Iar dacă în jur ar fi mai multă, realităţile ar fi altfel. Dacă în orice facem am miza şi pe acest sentiment, ura, invidia sau disperarea ar fi doar simple cuvinte. Însă, lumea de azi are alte mize, iar noi am devenit doar nişte bieţi orbi ai vremurilor în care trăim.
Există atâtea romane, atâtea citate, atâtea melodii şi filme despre iubire ce ne dau impresia că ne identificăm cu trăirile altora. Ni se pare că scenariul unui film sau paginile unei cărţi parcă au fost scrise pentru noi, atât de bine ni se potrivesc, însă nu este aşa. Iubirea este unică pentru fiecare. Trăim, iubim şi suferim în felul nostru şi de fiecare dată e altfel. Dansul fiecărui suflet are alt ritm. Suntem cu toţii romancieri, pricepuţi sau nu, ai acestui capitol din viaţa noastră. De fapt, capitolul pe care am vrea cel mai mult să îl scriem fără greşeli şi regrete, iar teama că într-o bună zi nu vom mai avea ce scrie ne face să plângem fără lacrimi.
Citeam mai demult undeva că „Există oameni care îşi trăiesc vieţile la parter, există oameni care trăiesc la etajul unu și oameni care trăiesc pe acoperişul lumii. În funcţie de intensitatea cu care iubesc, Universul îi plasează undeva. Este automatismul prin care funcţionează mintea, inima nu are nevoie de reguli“. Așa că iubiți pe cineva, iubiți ceva. Iubirea este tot ce dorim iar, la final, cred că tot ce am avut. Să iubim frumos, atât de frumos încât să nu găsim cuvinte pentru a povesti zâmbetele, îmbrăţişările, privirile! Iubirea adevărată doar se trăieşte, nu se povesteşte.
Iubirea e simplă. Uneori este sărutul furat, alteori e o privire unică. Uneori este un cuvânt sau o tăcere ochi în ochi, alteori privirea care te face să te simți prețios. Uneori este un dans, un cântec, alteori răbdarea cu care ești înțeles. De atâtea ori este drumul regăsirii, dorul care te macină, dar și iertarea pașilor rătăciți. Iubirea este singura noastră şansă de a fi oameni întregi, indiferent dacă se duce spre jumătatea care te face să te simţi complet, spre părinţi, copii, fraţi, surori, colegi sau spre alţi oameni cu adevărat importanţi din viaţa ta. Este singura şansă să nu ai zilele goale, nopţile pustii, sufletul ghemuit.
Poţi să ai totul, dar fără iubire nu ai de fapt nimic. Poţi să nu ai mai nimic în viaţa asta, dar atunci când ai iubire, ai totul. Fericitul Augustin spunea că dacă taci, să fie din iubire; dacă strigi, să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire; dacă ierți, iartă din iubire. Aşa că azi, mâine, mereu iubeşte sau aminteşte-ţi că iubeşti! Gândeşte-te la zâmbetul care îţi alungă momentele grele, la paharul cu vin roşu ce ţi-a arătat că teama este frumoasă, la privirea în care te-ai pierdut şi la dansul care te-a ajutat să îţi regăseşti ritmul sufletului…
