REȘIȚA – Profesor, compozitor și dirijor, afirmă că-i e dor de țara lui și atunci când e în România, iar cel mai mare premiu este să audă un copil cântând pe stradă muzica sa!
„Eu tot român mă simt, oriunde aș fi. Întotdeauna mă raportez la moșii mei de aici, din pământul de la Câlnic, pentru că îi simt mereu aproape. Tot aici mă simt bine, tot în locurile astea mă întorc întotdeauna și aici voi muri.”, afirmă maestrul despre locurile unde a văzut lumina zilei pe 8 februarie 1943.
Asta deși a cucerit lumea prin muzica sa, concertând în cele mai importante săli din SUA, Europa și Australia. Printre ele „Carnegie Hall” din New York, „Santa Cecilia” din Roma, Richard Wagner „Jugendfestspieltreffen” din Bayreuth, „Chopin” din Varșovia sau „Philarmonic Hall” din Sydney. Activitatea sa internațională de dirijor și compozitor i-a adus in 1995 titlul onorific de doctor în muzică acordat de Institutul pentru Cercetări Aplicate din Londra. În 2005 Academia de Muzică „George Dima” din Cluj i-a acordat titlul de doctor în muzică. Este cetățean de onoare al orașului Plainfield din New Jersey, al Reșiței și al județului Caraș-Severin.
Liceul de Artă din Reșița poartă numele maestrului, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al Uniunii Compozitorilor Americani, al Uniunii Compozitorilor din Germania și membru onorific al Consiliului de conducere al Institutului Biografic American. Numele său figurează în „Who’s Who in Music” (1988-2003) și în volumul „2000 de oameni de seamă americani” publicat de Institutul Biografic American. Compozițiile sale au fost înregistrate în SUA, în seria „Opera Omnia”, pe 15 CD-uri. De asemenea, o editură muzicală din New York i-a publicat in exclusivitate partiturile.
Cea mai mare „avere” cu care se laudă maestrul sunt prietenii. Are un milion în toată lumea și-l fac să se simtă mai bogat decât Donald Trump, pe care l-a cunoscut acum mai bine de 35 de ani, după ce fostul președinte al SUA pierduse vreo 25 de miliarde de dolari într-o zi. „L-am sunat să-i urez «La mulți ani» de ziua lui. I-am spus că sunt mai bogat decât el. «Ai dat lovitura?», a întrebat. «Nu, dar am un milion de prieteni și, în felul ăsta, sunt mai bogat decât tine». «Bineînțeles. Pentru că eu am un milion de dușmani», a răspuns!”, rememora maestrul.
Cel mai bine înțelege asta când întâlnește la mii de kilometri de casă oameni care au făcut parte din viața sa în urmă cu mulți ani și care nu l-au uitat. Odată l-a oprit un om cărunt care i-a fost coleg și pe care nu l-a mai văzut de 50 de ani, însă acela îl cunoștea. La Câlnic și la Moniom, oamenii îl știu de Gogu, dar i s-a întâmplat să-l oprească lumea la Caracal și Bruxelles, la Rio de Janeiro sau Văliug. Deși tata Ghiță nu l-a lăsat să meargă la facultatea de muzică, tânărul absolvent de liceu din anii ‘60 s-a dus la „conversator” și-a intrat al șaptelea cu 9,40, obținând și bursă. Din anii de școală își amintește cu bucurie de Marțian Negrea, profesor extraordinar de la care nu era lecție să nu plece cu cinci glume pe hârtie. Dar și pe Richard Oschanitzky, cel mai mare muzician din câți a întâlnit, singurul care orchestra muzică ușoară în anii ‘60. Pentru că… maestrul are o memorie foarte bună, dar uită unde-o pune, după cum afirmă cu umorul și modestia omului bogat datorită muzicii sale.
Din anul 2014 are loc la Reșița concursul și festivalul internațional de interpretare pianistică și compoziție „Sabin Pautza”, organizate de Societatea pentru Cultură „Metarsis”. Evenimentul este datorat unor oameni extraordinari, care se încăpățânează să-l ducă mai departe și cărora maestrul le mulțumește. Ei sunt doar o mică parte din milionul de prieteni.
JCS-Ionel Ivașcu
