REŞIŢA – O placă de zinc tipografic, turnată pe suport din lemn, exponatul lunii la muzeul reșițean. Suportul a fost cioplit în 1930 într-un atelier din oraș și înfățișează în oglindă o reclamă la un nou tip de tocuri de pantofi comercializate de firma „Palma”. Vorbim așadar de o „strategie de marketing” de acum aproape 100 de ani!
Lângă imaginea pantofarului muncind în atelier, în limba germană este imprimat textul: „Zeci de mii de specialiști prelucrează zilnic bunele tocuri de cauciuc Palma. Am arătat acum câteva zile în acest loc că o armată de muncitori produce anual tocuri Palma. Ele sunt produse cu plăcere și permanent de muncitori calificați. Un fapt care vorbește mai mult decât orice despre calitatea acestor tocuri. Pentru că Palma sunt mai ieftine și mai rezistente decât pielea, oferind un mers binefăcător, elastic, care protejează organismul și pantofii scumpi. Oricine merge pe tocuri din piele ar trebui să încerce măcar o dată să folosească Palma”.
Litografia este o metodă de tipar, descoperită în 1796 de inventatorul german Alois Senefelder, care utilizează o placă sau o piatră perfect netedă și se bazează pe respingerea dintre ulei și apă. Spre deosebire de litografie, zincografia folosea plăci de zinc, Senefelder menționând pentru prima dată utilizarea litografică a zincului în specificațiile sale de brevet englezesc din 1801. În 1834, Federico Lacelli a brevetat un proces de imprimare zincografică, producând hărți mari numite „georame”. În 1837–1842, Eugène-Florent Kaeppelin a perfecționat procesul de a crea o hartă geologică policromă de mari dimensiuni.
JCS-Ionel Ivașcu
