REȘIȚA – Este morala uneia dintre poveștile lui Adrian Cioroianu, foarte valabilă în Cetatea de Foc. Asta deoarece, de peste 250 de ani, la Reșița s-a produs oțel, ceea ce pentru reșițeni face ca oțelul să fie metalul cel mai prețios, după cum arăta criticul de artă Ada Cruceanu cu prilejul recentei prezențe la Reșița a cunoscutului istoric!
Într-adevăr, istoria este cea mai frumoasă poveste însă, în opinia Adei Cruceanu, este mai ales o artă a interpretării. De aceea, atenția i-a fost captată de evenimente istorice referitoare și la Banat, la care Cioroianu se referă în cărțile sale.
Unul dintre evenimente s-a petrecut în 1906, când a avut loc marea expoziție jubiliară care celebra 40 de ani de domnie a lui Carol I, la care se adăugau 25 de ani de regat al României. Expoziția Banatului arăta nemaipomenit. Bănățenii însă ajung pe malul Dâmboviței, despre care nu-nțeleg ce este cu apa aceea care nici nu trece și nici nu stă și pe care nu circulă niciun vaporaș. Seara trebuie să ajungă la gară, dar nu se-aprind decât niște felinare timide pe care le-au mai văzut pe la marginea Timișoarei ori prin satele lor de baștină.
Alt moment se întâmplă în anii 1929-1934, când Bucureștiul aflat în plină criză reușește să construiască primul zgârie-nori, Palatul Telefoanelor. „Bucuria noastră este că oțelul care formează structura metalică este produs pe teritoriul țării în uzinele de la Reșița. Dacă aș continua povestea, aș vedea pe malul drept al Bârzavei locul unde se turna oțelul, de unde trebuia să treacă pe malul stâng ca să devină șină, șurub și tot ceea ce urma să constituie marele schelet metalic al primului zgârie-nori din București”, afirma Ada Cruceanu referitor la povestea descrisă de Adrian Cioroianu. Ingineri, muncitori și personalul tehnic de la Reșița au mers să monteze marele schelet, dar s-au trezit în fața unei gropi unde urma să fie fundația clădirii, neștiind în ce să prindă structura. Au revenit la Reșița, au regândit și au proiectat ceea ce constituie talpa Palatului Telefoanelor, adică acea structură care a făcut ca palatul să reziste celor două mari cutremure mișcându-se pe bilele care permit tălpii palatului să se miște fără să cadă.
„Niciodată nu trebuie să pariem împotriva unui miracol românesc. Cartea domnului Cioroianu este un pariu pentru miracolul românesc. Acesta ne urmărește de la 1848 și poate ne va duce unde ar trebui să fim”, a încheiat Ada Cruceanu.
JCS-Ionel Ivașcu
