REȘIȚA – Descriem astfel a noua ediție a Festivalului Internațional „Sabin Păutza”, aflat în desfășurare în acest sfârșit de săptămână. Asta deoarece prietenii sunt „averea” cu care se laudă maestrul Sabin Păutza. I-a spus asta și lui Donald Trump, față de care prietenii îl fac să se simtă mult mai bogat. Mai ales atunci când i se întâmplă să întâlnească la mii de kilometri de casă oameni care au făcut parte din viața sa în urmă cu mulți ani și care nu l-au uitat!
Festivalul e datorat unor oameni extraordinari, care se încăpățânează să-l ducă mai departe. Oameni cărora maestrul le mulțumește cu umorul unui om bătrân care, dacă se făcea inginer, acuma ședea-n grădină și citea. Numai că i-a plăcut muzica și de-aceea umblă teleleu prin lume și dă din băț, după cum i-a spus un prieten care s-a nimerit să-l sune când se afla la volan. Acum vreo două luni, l-a oprit unul în fața liceului care-i poartă numele și l-a întrebat dacă e rudă cu ăla de pe placheta de la intrare. „I-am zis că eu sunt și s-a mirat că nu-s mort, fiindcă credea că trebuie să fii mort ca să te pună cineva acolo. I-am răspuns c-am murit, dar nu mi-a plăcut acolo și m-am întors”, a povestit maestrul la deschiderea festivalului.
La Câlnic și la Moniom, oamenii îl știu de Gogu, dar i s-a întâmplat să-l oprească lumea la Caracal și Bruxelles, la Rio de Janeiro sau Văliug. Odată l-a oprit un om cărunt care i-a fost coleg și pe care nu l-a mai văzut de 50 de ani, însă acela îl cunoștea. „Nu vă pot spune ce bucurie am să mă văd cu oameni care cândva au făcut parte din viața mea și pe care nu i-am văzut de foarte multă vreme”, spune compozitorul și dirijorul cunoscut în toată lumea.
Numai fiica lui, când au întrebat-o la școală ce-i tata, s-a lăudat că e… supozitor. Și uite-așa, atunci când vorbește despre el, maestrului îi vine să spună că e supozitor și deranjor. Dar muzica i-a plăcut de mic, deși tatăl său i-a spus că nu-l lasă la muzică și i-a dat voie să aleagă între a se face avocat sau arhitect. Dar în mintea copilului de atunci era numai țambalul. Pe la 30 de ani, când s-a cântat prima sa simfonie, a adus-o la Câlnic s-o asculte și tatăl. I-a spus că era o lucrare făcută ca arhitect, pentru că altfel nu poți face o lucrare de 50 de minute, cu 100 de instrumente și de 300 de pagini. Nu i-a spus niciodată dacă i-a plăcut sau nu, dar se lăuda la prieteni cu băiatul lui devenit muzician.
Pe Trump îl știe de vreo 36 de ani, de când a pierdut vreo 25 de miliarde de dolari într-o sâmbătă după-amiază. „L-am sunat să-i urez «La mulți ani» de ziua lui. I-am spus că sunt mai bogat decât el. «Ai dat lovitura?», a întrebat el. «Nu, dar vreau să-ți spun că eu am un milion de prieteni și, în felul ăsta, sunt mai bogat decât tine». «Bineînțeles. Pentru că eu am un milion de dușmani», mi-a răspuns”, a rememorat Sabin Păutza în fața prietenilor pe care Donald Trump nu-i are, dar pe care maestrul și i-a făcut prin muzică.
JCS-Ionel Ivașcu
