REȘIȚA – Când ți-e sete tare, fericirea înseamnă un pahar cu apă. Greșesc? Nu. Sunt cuvinte spuse de oameni mai înțelepți decât mine, dar care au trăit alte vremuri!
Eugen Ionescu spunea că pentru a fi fericit nu trebuie să privești în sus, ci în jos: „Dacă vei privi în sus, vei vedea oameni mai fericiţi ca tine şi te va durea. Priveşte în jos, la cea mai mare nenorocire, la un orb. Priveşte un orb şi te vei duce liniştit acasă. Să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru prezentul pe care-l trăieşti. Preţuieşte înainte de a pierde“. Însă noi azi pierdem mult crezând că starea de bine înseamnă doar conturi în bancă, kilograme de bijuterii și mașini scumpe. Fericirea nu are o definiție, ea este interpretată în mai multe feluri. Depinde de om și ce consideră acesta că este important în viață. Întrebați 20 de oameni din jurul vostru dacă sunt fericiți cu adevărat. Unii vor mima un nesfârșit bine, alții un obsesiv rău, veți auzi de toate, dar puțini vor spune un simplu: da, sunt fericit…
Îmi spunea cineva într-o zi că nu poți gândi mereu numai pozitiv. Clar că așa e, dar nici nu poți gândi mereu numai negativ, nici nu poți vedea lucrurile numai cenușii. Eu îmi permit să gândesc frumos… Îmi permit să zâmbesc pentru că îmi place să desenez zâmbete pe chipuri, pentru că zâmbind din suflet atâţia oameni s-au îndrăgostit de zâmbetul meu. Îmi permit să mă bucur de lucrurile mărunte pentru că ele conturează clipe frumoase. Îmi permit să recunosc că dincolo de mine se află lecţii de viaţă, mâini întinse, cuvinte calde, sfaturi sincere, dar şi palme şi „cicatrici“ de la căderile de pe parcurs. Îmi permit să mă bucur de orice reuşită pe care o am, pentru că doar eu ştiu renunţările din spatele ei. Îmi permit să fiu ambiţioasă pentru că ştiu că ambiţiile mele niciodată nu ar răni pe cineva.
Dacă am fi preocupaţi să ne trăim mai mult viaţa decât vârsta, am evolua altfel, iar propriile schimbări le-am percepe mai nuanţat. Oricât ni se spune că suntem neschimbaţi faţă de un moment anume, realitatea nu este chiar aşa. Ca oameni ne schimbăm toţi, conturul nostru, odată cu trecerea anilor, se accentuează, la unii mai luminos, la alţii mai întunecat. Mereu o să îi admir pe cei care transformă palmele primite în lecţii ce îi propulsează mai departe, pe cei care sunt, înainte de orice scrieri din buletin, oameni frumoşi.
Aş vrea să înţelegem că viaţa este spectacolul în care unii oameni aleg să existe, iar alţii aleg doar să respire; unii luptă, iar alţii renunţă, unii iubesc prea puţin, iar alţii urăsc prea mult; unii visează doar noaptea, iar alţii habar nu au ce sunt visele adevărate, unii se pierd, alţii se regăsesc. Şi încă ce spectacol…! Aş vrea să înţelegem că uneori e bine să ridicăm bariere între noi şi ceilalţi, dar numai pentru a vedea dacă acest lucru ne ajută să fim mai fericiţi. „Iubeşte-ţi viaţa chiar şi în momentele dificile. Nici unul dintre noi nu pleacă de aici în viaţă. Mâncaţi ce vă place. Umblaţi prin soare. Spuneţi adevărul din inima voastră. Fiți prostuţi. Fiţi buni. Fiţi copii. Faceţi lucruri ciudate. Iubiţi. Iertaţi. Nu este timp pentru nimic altceva“. Asta spune Keanu Reeves.
Să privim în jos pentru a înțelege cât suntem de fericiți. Să privim și în sus pentru a nu uita de Cer. Însă, dincolo de alte cuvinte, să înţelegem că viaţa și fericirea sunt aici… În fiecare dintre noi.
JCS-Nina Curița
