Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – … pe care Andrei Bălbărău și Bogdan Mihele le-au supus atenției Primăriei Reșița. Cei doi au reperat la Ploiești locomotivele seria 230.132 și 150.282 produse la Reșița, pe care le-au dorit înapoi acasă!

Demersurile lor dau roade întrucât, în ședința de consiliu local de azi, aleșii au votat un proiect în vederea încheierii unui contract de comodat între primărie și Centrul Național de Instruire și Calificare Feroviară (CENAFER). Primăria vrea să obțină transferul folosinței celor două locomotive de la CENAFER. Drumul e lung, dar primul pas a fost făcut.

Au fost și alte proiecte cu locomotive de-a lungul anilor, însă primul a murit în fașă în anul 2008, iar de al doilea s-au ales aburii în 2012. Este vorba despre inițiativele prin care s-a dorit reabilitarea parcului din zona Triaj, inițiative pe care le rememorează Ada Cruceanu, directorul de atunci al Direcției Județene pentru Cultură (DJC). Concret, în 2008, Consiliul Județean iniția un prim proiect împreună cu o firmă din Pitești. Aceasta vroia să ridice în zonă o clădire care să imite o gară și, în lungul celor trei porțiuni de cale ferată, să facă un fel de acoperiș asemănător celui de pe peronul gării Reșița Sud. Lucru dezaprobat de DJC pentru că nu gările sunt importante la Reșița, ci fabrica de locomotive.

În 2010, Asociația UDR, condusă de Walter Fleck, a inițiat un alt proiect. Acesta prevedea realizarea unui punct de informare, din placă metalică și fibră de sticlă, care putea fi și demontat și unde să fie expuse documente și mici machete despre ce s-a făcut în fabrica de locomotive.„În 2012, la finalizarea proiectului, am depus documentația la Direcția pentru Cultură. În cele din urmă, s-a aprobat cosmetizarea spațiilor verzi, amplasarea panourilor descriptive și iluminatul”, afirmă acum Ada Cruceanu. Reținem însă că tot atunci au fost revopsite exponatele, făcându-se în paralel și documentația pentru clasarea lor ca piese de tezaur. Mai neaoș exprimat, s-a ales praful de primul proiect, iar al doilea s-a dovedit… o abureală.

Fundația UDR a vegheat însă la tezaurul din parc. Pe cheltuială proprie, în 2018, locomotivelor le-a fost aplicată o vopsea specială rezistentă la intemperii. Însă, pe interiorul cazanelor, rugina „mușcă” cu poftă din tezaurul cetății de foc. O cetate care mâine aniversează 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur și 50 de ani de la inaugurarea muzeului din Triaj. De la ora 17:00, în holul Centrului UBB, au loc expoziții filatelice, fotografice, de artă plastică și cu obiecte din colecția lui Bogdan Mihele. Iubitorii istoriei locale sunt invitați să participe la eveniment.

O istorie pe care Forumul Democrat al Germanilor (FDG) din Caraș-Severin o cinstește acordând plachete aniversare oamenilor a căror inimă bate pentru cetatea de foc și pentru recuperarea căreia primăria a făcut un prim pas. Scriem asta deoarece locomotiva seria 230.132 este prima tip P8 din această serie fabricată sub licență germană la UDR și prima folosită la remorcarea trenurilor de călători din țară, fiind livrată de UDR către CFR în noiembrie 1932, cu numărul de fabricație 173. Cealaltă locomotivă aflată la Ploiești este ultima locomotivă cu abur fabricată pentru România de Combinatul Metalurgic Reșița, în 1960. La momentul ei, îngloba cele mai noi și moderne dispozitive și instalații ale industriei constructoare de locomotive din Reșița.

JCS-Ionel Ivașcu