BERZOVIA – După ce-a pus pușca-n cui, belgianul Vincent Dubuisson s-a apucat de agricultură la Berzovia!
Nu-i pare rău deloc deoarece o cultură de șofran, căci cu asta se ocupă, dă roade cinci ani, produsul finit, adică stigmatul florilor de șofran, nu se perisează, iar costul transportului către client este neglijabil în comparație cu valoarea câștigului. Dacă mai socotim că vinde un kilogram de „aur roșu” cu 13.000 de euro, credem că am spus multe. Avantajele șofranului l-au convins pe belgian să încerce să-l adapteze la clima și solul din județ, în 2015 făcând primele încercări. A investit 17.000 de euro într-o cultură de 200 mp ale cărei rezultate au fost însă sub așteptări, întrucât nu plantase suficient de adânc, iar frigul iernii i-a înghețat recolta, la propriu. A învățat însă lecția, anul următor a plantat șofranul la 20-30 cm adâncime și, până toamna, ogorul i s-a umplut de flori. Între timp, cultura sa a ajuns la 7.000 mp cât măsoară acum câmpul, nu de luptă, ci de șofran. În ceea ce face, belgianul absolvent al școlii militare și fost soldat de profesie o are alături pe Loredana Gligor, soția profesoară de limba franceză la școala din sat, căreia îi mulțumește pentru susținere. Pe viitor, Vincent vrea să-și dezvolte suprafața de pe care să recolteze „aurul” înflorit.
Șofranul înflorește în lunile octombrie-noiembrie. Atunci Vincent are nevoie de 10-12 oameni, zilieri din sat, alături de câțiva pensionari, care să facă treburile mai mărunte. „Florile trebuie culese în fiecare zi între orele 7-12. După ce recoltăm florile în timpul dimineții, în restul zilei le așezăm pe masă și șapte-opt oameni culeg stigmatele din flori. Apoi acestea sunt puse la uscat într-un dispozitiv special la temperatura optimă. De pe cei 7.000 mp recoltăm 2-3 kg în funcție de climă”, aflăm de la producătorul care s-a dezvoltat pe cont propriu, în prezent dispunând de toată tehnologia necesară.
Până în 2020, a colaborat cu restaurante din București. Însă, cum atunci majoritatea restaurantelor s-au închis, Vincent s-a apucat să vândă șofran en-gros în Belgia și Elveția. Așa face și în prezent, având chiar câțiva clienți fideli, cu unii dintre ei lucrând de la început. Pe viitor, vrea să extindă câmpul de șofran până la două-trei hectare. În perioada recoltei va avea însă nevoie de 30-40 de oameni. Își mai dorește să pună bazele unei asociații a micilor producători de șofran, pentru că împreună pot avea un cuvânt de spus atunci când negociază prețul atât pentru livrările către străinătate, cât și în cazul achiziționării celor necesare. A încercat asta mai demult însă, cel puțin atunci, n-a găsit doritori. Între timp, poate că șofranul le-a făcut cu ochiul și altora.
JCS-Ionel Ivașcu
