REȘIȚA – De la draci în saci, până la banana din fund sau lipită pe perete, arta a îmbrăcat mereu de la cele mai clasice, până la cele mai avangardiste și contrariante forme!
Și tot arta este cea care a ajuns să genereze un altfel de război, unul al ideilor, în municipiul scăldat, molcom, de Bârzava, ale cărei ape mereu stau să dea în mătasea broaștei. Iar pe rețelele de socializare, părerile s-au adunat ca rațele din apă, în zona vechii platforme CET-Prescom.
Dar cum s-a transformat Monumentul Eroilor din Piața Tricolorului, din Govândari, cel mai populat cartier al Reșiței, dintr-o stilizată lacrimă în cădere, purtând semnătura maestrului Constantin Lucaci, într-un spin cu care se înțeapă toată lumea? Cum au răzvrătit spiritele acei saci cu nisip puși pe monument?
Surprindem împotrivirea unei doamne a culturii cărășene (Dana Antoaneta Bălănescu, doctor în istorie, specialitatea numismatică). Aceasta se declară oripilată, considerând „instalația“ drept o „blasfemie“. Până una, alta, demersul poate fi considerat și dincolo de litera legii, dacă e să vorbim despre respectul cuvenit unei creații și eroilor în cinstea cărora a fost plămădită. Dar nu vă mai spunem ce-a putut scrie doamna Bălănescu despre autori, despre saci și căratul lor pe munți, în contextul mitului lui Sisif.
Nu-l putem trece cu vederea nici pe eternul comentator Sebastian Purec, cu glumele sale mai mult sau mai puțin usturătoare, care postează câteva fotografii cu „înainte“, „în timpul“ și „după“ realizarea noii opere, la care notează: „Arta este în ochiul celui care o privește“. Și-a primit răspunsul cuvenit de la Dana Bălănescu, care i-a atras atenția: „Arta e în ochiul celui care o creează!“. Așa s-a ajuns la dezbateri legate de faptul că la Reșița se întâmplă ceva ce-a fost la modă prin Occident, dar a trecut, sau că ar fi vorba de snobism, precum al celui care și-a golit buzunarul ca să cumpere o banană lipită pe perete. Și nici măcar n-a primit-o pe aia, că a fost înlocuită cu alta. A cumpărat… ideea. Totuși, să nu dăm cu piatra primii!
Înotăm prin valul de postări și ne oprim la una apreciativă. Președintele farmaciștilor cărășeni potolește spiritele, glumind că monumentul, cu instalație cu tot, se vede mai bine privit de la Est la Vest, adică dinspre Răsărit spre Apus. Totul stă, am zice, în tonuri, în unghiuri, în umbrele și luminile naturale, dar mai ales în alăturarea cuvintelor „draci“ și „saci“, alăturate într-o simfonie aproape poetică.
Ce-i drept, atingerea unei opere – fie ea și temporară, indiferent de scop – nu trebuie iertată pe eșafodul culturii. Fără să vrem să ne declarăm în vreo luntre sau alta, nu putem încheia decât cu o constatare, îmbrăcată într-o întrebare tristă: „Ce-ar fi scena fără spectatori?“…
Pe „scena“ monumentului va fi luni, începând cu ora 14, chiar artistul Nicolae Comănescu, care-și va lansa oficial, în Parcul Tricolorului, proiectul „Mai rău ca moartea“!
JCS-Antoniu Mocanu
