REȘIȚA – Ideile, principalul motor pentru a schimba comunități și destine, în opinia primarului Reșiței!
Acum mai bine de doi ani, primăria a achiziționat vreo 28 de hectare de teren și câteva construcții pe care combinatul siderurgic nu le mai folosea. Atunci a început Ioan Popa să-și stoarcă creierii ce să facă cu ele. Până când a fost invitat în Spania, la Bilbao, oraș ceva mai mare decât Reșița, dar cu istorie similară: centru industrial foarte puternic, care a avut o cădere prin anii 60-70, suferință majoră, depopulare mare. Acolo oameni inimoși au reușit să reclădească orașul din temelii cu diverse finanțări. „Acolo e al doilea muzeu Guggenheim. Eu, inginer mediocru, am intrat și-am început să privesc lucrările. Într-o încăpere spațioasă, am văzut trei table ruginite cam de 25 mm grosime și 3 m înălțime, tratate cu acizi ca să se ducă patina de rugină, care creau un labirint sinusoidal. Lumea poza înnebunită. Eu mă întrebam dacă ăia erau nebuni pentru că erau totuși trei table”, gândea Popa, uitându-se nu la poarta nouă, ci la tabla veche.
I-au venit în minte motoarele navale cât patru etaje de la UCMR, cu pistoane de 2 metri, cilindri făcuți la micron. „Dacă nu mă înșel, două mai sunt în picioare. Dacă noi le arătăm, ăștia paralizează”, s-a aprins beculețul inginerului. Atunci a venit declick-ul: hala Minda să fie centru de excelență în sculptura în metal. Și s-a făcut așa! Sau, cel puțin a început.
Anul acesta a avut loc prima tabără de sculptură cu șase artiști cărora Popa le mulțumește lor și firmelor din Reșița (Spalek, Plastomet) și Arad (PAB), care le-au preluat proiectele și le-au pus în operă. Recent a avut loc vernisajul lucrărilor monumentale expuse în fața halei.
Primarul-inginer l-a auzit pe Marcel Heroiu de la Banca Mondială vorbind despre de ce se poate face pentru a schimba destine și comunități. Părea să-i confirme că face bine ceea ce face. „Heroiu a dat un exemplu teribil. Dacă vă gândiți la o comună din România, una dintre ele ar fi Săpânța. Acolo un om a avut odată o idee. Iată că un loc poate fi adus în percepția oamenilor nu neapărat cu eforturi financiare foarte mari, ci cu idei strălucite”, a mai spus Popa.
Ploaia i-a făcut ciuciulete pe toți cei de față, dar a plouat și cu idei pentru viitorul halei. Unde erau birourile, primarul vrea 10-12 dormitoare, sală de mese, bucătărie, terasă unde artiștii să locuiască și să creeze. Hala trebuie reabilitată cu mașini-unelte cu comandă numerică de găurit, frezat, sudat, pentru a putea face genul de lucrări expuse în curtea halei. Acolo să vină și elevii de la școlile duale, deja vreo 500 în estimarea primarului, și să facă piese de mobilier urban pe care acum orașul le cumpără din alte părți. „Am reușit să asimilez că, uneori, arta e altfel decât ne-o imaginăm noi și că trebuie să fim mult mai atenți cu ce se întâmplă în jurul nostru. Eu cred că Reșița poate fi reinventată prin sculptura în metal, prin prelucrarea metalului altfel decât cum o știm din ultimii 250 de ani”, a încheiat Popa.
Reconversia halei a început dar greul abia acum urmează. Însă totul începe cu o idee… a unui inginer mediocru.
JSC-Ionel Ivașcu
