REŞIŢA – Străzile nu au nici de departe aerul specific caragialesc al alegerilor din vremea lui nenea Iancu, nimeni nu se agită să-şi exercite dreptul la vot!
Ne-am fi aşteptat ca cetăţenii să fi învăţat câte ceva din anii anteriori, să fi înţeles că prin neprezentarea la vot pot avea surpriza ca votul pe care nu l-au acordat să meargă exact acolo unde nu ar fi vrut nici în ruptul capului. Nici măcar la cei pe care i-au votat în urmă cu patru sau cu opt ani şi care, aşa cum spun cei mai mulţi, i-au dezamăgit. Votul este un drept, nu o obligaţie, e-adevărat, dar dreptul acesta ar trebui, după atâţia şi atâţia ani, să fie, totuşi, înţeles ca datorie cetăţenească, o responsabilitate civică de care poate depinde viitorul copiilor lor.
Această Duminică a alegerilor locale, binecuvântată şi cu o vreme superbă, cu soare domol, de vară întârziată, nu i-a scos pe oameni din case mai mult decât de obicei, alegerile nefiind pentru cei mai mulţi prilej de abatere de la programul obişnuit. Nici vorbă de aer de sărbătoare dătător de speranţe, de acea nevoie de schimbare, care să-i motiveze cumva.
Dincolo de drumurile scurte la biserică, la piaţă sau pentru mici cumpărături uitate cu o zi înainte, pe stradă se poate zări câte o bunică sau un tătic cu copiii sau animalul de companie la plimbare. Între pietoni, arar câte cineva de vârstă mijlocie care să se repeadă cu buletinul într-una din secţiile de votare. De costume scoase de la naftalină, nici vorbă în epoca internetului, asta e doar umbra unei generaţii care chiar a luptat pentru dreptul la vot.
JCS-Alexandra Gorghiu
