REȘIȚA – Și asta pentru că oricine poate profita de momentul tău de slăbiciune, chiar și cel mai bun prieten.
În viață trebuie să improvizăm, să alegem, pentru că nimeni nu ne-a dat o carte la naștere despre cum să trăim. Suntem suma alegerilor noastre, atât în ce privește faptele, cât și oamenii de lângă noi. Există momente în viață când te simți slab, deznădăjduit, fără puterea de a merge mai departe, fără dorința de a mai găsi soluții. Și în astfel de momente există acea nevoie de a-ți deschide sufletul cuiva, în special omului pe care tu îl consideri prieten. Și îi spui mai mult decât despre suferințele ce te macină. El nu te ajută pe moment, nimeni nu te ajută, dar există acea impresie că dacă vorbești, jumătate din probleme ți se rezolvă, confesiunea aducând alinare oricui. Dar, repet, este o impresie de o clipă. Și chiar dacă un om nu te-a dezamăgit niciodată, nu trebuie să îl faci mereu confidentul tău. Niciodată nu știi ce e în mintea cuiva, niciodată nu trebuie uitat că și cea mai loială și fidelă persoană din viața ta este doar un om, ființă predestinată greșelii. Bunăvoința și empatia unui prieten pot ascunde și intenții răuvoitoare, pe care să le aplice, împotriva ta, în împrejurări favorabile lui, când îl trosnesc invidiile, când nici nu te aștepți.
Cui să spui când te apasă ceva delicat, urât, o chestie care îți tulbură liniștea sufletească? Ție, doar ție. Și asta pentru că orice lucru care ți-a șubrezit gândirea trebuie să îl repari tu. Chiar așa căzut nu ești încât să nu poți sta de vorbă cu tine sau, mai rău, să te autodezamăgești. Și chiar de te-ai autodezamăgi, măcar ai făcut-o tu, nu mai poți căuta vina altora, nu mai stai să îți tragi palme gândindu-te la momentul în care prietenul tău ți se părea bărcuța salvatoare din jurul Titanicului. Dacă ţi-ai deschis sufletul în faţa unor oameni considerându-i prieteni şi ei au dus mai departe cele spuse, aici nu este doar trădare. Aici este vorba de lipsă de caracter. Și nu ai nevoie de așa ceva.
Același lucru se întâmplă și când încarci momentele petrecute cu un prieten povestind numai despre câte ai tu, câte poți face tu, cât ești de minunat. Chiar și când nu ai lăudători, nu trebuie să spui mereu ce viață grozavă ai sau că la definiția fericirii în DEX ar trebuie pusă poza ta. Oamenii ascultă, te și ascultă, te aprobă, zâmbesc, dar nimeni nu are ce face cu starea ta de superbine.
Și acum sigur mă întrebați dacă nu cred în prietenii sau sugerez cumva prieteniile mute. Nu, sugerez prietenii, relații umane și atitudini echilibrate. Fără echilibru nu poți să ții la distanță oamenii nepotriviți, nu poți să îți dai seama de sinceritatea relațiilor, nu poți să cântărești încrederea investită în oameni.
Și chiar cred în prieteni și prietenii, chiar îmi demonstrez faptic prietenia pentru oamenii care merită. Dar nu toți cei care ne apar în cale, în viață sunt o binecuvântare. Nimic nu este sută la sută ce pare a fi. Nici oamenii nu sunt…
JCS-Nina Curița
Foto: Pinterest
