„Eu nu mă alint. Mă cheamă Atena. Aşa îmi zic părinţii şi aşa vreau sa mi se zică şi la şcoală”, declara solem fetiţa, de ieri, elevă în clasa I-a a Şcolii cu clasele I-VIII Dacia din Oradea.
Prima zi
Prima zi de şcoală a început cam brusc pentru Atena, obişnuită, din vacanţă cu un program de somn până spre ora 10.00. Micul dejun de la ora 7.00 a trecut cu mofturi trecute cu vederea, dat fiind momentul. Abia câteva înghiţituri au dispărut din farfuria cu omletă şi crenvuşti, mic-dejului campionilor: „E obişnuită să mânânce pe la ora 11.00, ca-n vacanţă. Iar acum e prinsă cu pregătirile”, spune mama Atenei.
Mirela Petrescu şi-a împărţit dimineaţa de ieri între cele două fiice ale ei, Atena, proaspăta elevă şi Iasmina, încă la grădiniţă. Cu o zi înainte, fetele împreună cu familia au fost într-o mică excursie la ţară. „Mi-a placut că am putut să ne jucăm cu iepuraşii”, spune Atena.
Ieri, însă, toate astea erau ca uitate. Coafate, cu părul lăsat pe spate respectiv cu codiţe, îmbrăcate în fustiţe şi echipate în nuanţe de alb şi roz, înainte de ora 8.00, fetele erau gata să-şi reia activităţile şcolare, din acest an, separat, una la şcoală şi una la Grădiniţa 45, unde obişnuiau, până anul trecut, se meargă împreună.
I-a F
După debarcarea Iasminei la Grădi, întreaga familie – tata, mama şi bunica (Rica, pentru fete), i-a rămas Atenei. În curtea şcolii Dacia, plin de lume, mai mult cunoscuţi de-ai părinţilor decât de-ai micuţei. Agitaţia se stinge încet, pe măsură ce încep discursurile oficialilor şi slujba religioasă. Trei vereriţe cu rucsaci uriaşi roz profită de ocazie, ies din careu şi se pun pe joacă.
Atena devine atentă, apoi se furişează prin mulţime până la ele şi, ca nişte prietene vechi, fac inventarul ghiozdanelor: „Am penar şi o sticlă cu apă şi nişte lucruri?”, „Tu? Să văd cum e al tău.”, „Şi al tău?”. Atena oferă, ulterior, şi explicaţiile: „Le cunosc de la Grădiniţă, am fost cu ele în grupă. Ştiu că o să fie la mine în clasă, în I-a F, că mi le-a citit mami, ieri, de pe lista cu colegii mei”. Lungimea discursurior este invers proporţională cu răbdarea micuţilor.
Dacă la slujba religioasă Atena a reuşit să ţină cursul evenimentelor, fapt trădat de crucea pe care micuţa şi-o făcea, ocazional, imitând adulţii din zonă, discursul directorului Florian Hava a fost interesant maidegrabă pentru adulţi. Luarea de cuvânt a unei insperctoare care a citit publicului trei pagini A4 de discurs, a înmuiat genunchii Atenei: ca alţii în jurul ei, fetiţa s-a gemuit la picioarele mamei sale în aşteptarea intrării la clasă.
„Atena! Atena! Atena!”
Intarea la clasă şi aşezarea în bănci a trezit, dacă nu emoţii, atunci ceva tensiuni, care au răbufnit, însă, la finalul zilei de şcoală. Cuminte şi rezervată, Atena şi-a ocupat locul în banca a II a, lângă, Ovidiu, până mai ieri, un străin. „Ghiozdanul trebuie pus în bancă, uite, sub masă”, le-a atras atenţia fostelor ei colege de grădiniţă, după care şi-a văzut liniştită de ale ei, ascultând-o pe Maria Câmpianu, învăţătoarea.
Abecedarul, Matematica, un dicţionar, un set carioca şi surprize au ajuns pe masele micuţilor înainte de intrarea la clasă. Strigarea catalogului a oferit celor peste 30 de elevi şansa de a se cunoaşte între ei… „Am vrut să stau în bancă cu o Mirună”, s-a plâns, la finalul orei Atena cea liniştită. N-a apucat, însă, să se supere prea tare. „Atena! Atena! Atena! În ce clasă eşti?”, au năvălit pe ea fostele colege de la grădi, cu pupături şi îmbrăţişări. „ Ele sunt Teodora, Maria, Ema, Flavia şi Bianca. Am fost cu ele la grădi. Mă bucur că o să mergem la aceeaşi şcoală, şi dacă nu suntem în clase diferite”, spune Atena.
Episodul II
Drumul spre casă a durat fix cât i-ar lua Atenei o recapitulare. „Am primit cărţile de matematică, Abecedarul, dicţionarul şi cunoaşterea mediului. Ce-i Matematica? Ne ajută să socotom, adică cât e unu plus unu. Adică doi”, le-a explicat micuţa mamei şi bunicii sale. „Mi-a cerut să o las să se uite la Brother Bear, dacă n-are teme de casă pe mâine, spune Mirela Petrescu. Mi-a şi zis că ştie că mâine de la 8.00 va fi episodul II”, din viaţa de şcolar, bineînţeles.
Cristina Ghilea