De recenta întâlnire a liderilor europeni s-au legat multe speranţe. Poate prea multe – interesele erau opuse, aşteptările ridicole, lumea dorea soluţii miraculoase şi uşoare – mitul încheierii războiului până la Crăciun.
Investitorii sperau la o deregularizare completă a afacerilor, o capitulare a interesului public în favoarea celui privat ce le-ar fi adus noi profituri imense; s-au ales doar cu ameninţarea unor reguli care le-ar îngreuna considerabil speculaţiile. Sunt dezamăgiţi şi ameninţă că vor pleca în alte zone mai… relaxate. Cum să li se ceară să fie responsabili şi cinstiţi?!?
Oamenii de rând doreau noi taxe şi impozite asupra firmelor şi bogaţilor ca să li se permită lor, săracilor, să continue traiul pe picior mare pe banii altora; vor avea parte de austeritate trecută în Constituţie. Sunt dezamăgiţi şi ameninţă cu proteste. Cum să li se ceară să nu mai trăiască „decent“?!?
Dar poate cea mai mare dezamăgire a fost Marea Britanie. Refuzul lui David Cameron de a alinia politica Regatului Unit celei continentale a provocat consternare şi furie. Premierul britanic a jucat tare, sperând că va putea forţa din nou un statut special pentru Regatul Unit, însă a omis un lucru – o astfel de breşă ar fi făcut întregul acord inutil, iar liderii europeni nu-şi mai pot permite favoruri.
Singura şansă pentru Uniune şi pentru euro este o politică economică unică, fără excepţii. Totuşi, pe termen scurt, Marea Britanie nu are de pierdut, ba din contra. Refuzul acceptării unei regularizări stricte a mediului privat, principalul motiv pentru care Cameron s-a opus, va face din Albion un paradis fiscal chiar în coasta UE, provocând încurcături imense restului Uniunii, care va trebui să lupte nu doar cu austeritatea ci şi cu exodul investitorilor şi a banilor peste Canal.
În plus, noile reglementări vin poate prea târziu. Acum 5-6 ani ar fi avut un impact imens şi poate ar fi atenuat criza. Acum, pentru a salva UE şi euro va fi nevoie de cooperare, răbdare şi muncă din partea tuturor europenilor, de la germani până la greci. Ceea ce e aproape imposibil. Dar dacă acest miracol totuşi se va întâmpla, Marea Britanie se va trezi într-o poziţie deloc de invidiat, în faţa unei Europe ce va fi unită mai mult decât prin simple cuvinte şi deloc dispusă să ierte sfidarea engleză.
Nina Curiţa