REŞIŢA – … au fost marcaţi printr-o expoziţie colectivă, vernisată sâmbătă la Muzeul Banatului Montan (MBM). Pe simeze sunt prezenţi peste 20 de artişti din ramuri diferite ale artei!
Aniversarea filialei Reşiţa a Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR) avut loc la o zi după gala naţională UAPR de la Timişoara. Gală în cadrul căreia sculptorul Bata Marianov a obţinut marele premiu, iar primarul Reşiţei, Ioan Popa, şi consilierul cultural Dorinel Hotnogu, au primit titlul de prieten al artelor. Cei 50 de ani de artă plastică sunt redaţi pe simeze printr-o expoziţie eclectică, reunind artişti din generaţii diferite. Corneliu Baba, Constantin Lucaci, Nicolae Ungar, Viorel Coţoiu, Elena Hăbăşescu, Marian Truţulescu, Adrian Garoiu, Vasile Mandici, Petru şi Eva Comisarschi sunt doar o parte a artiştilor prezenţi în expoziţia la al cărei vernisaj au fost prezenţi unii din membrii consiliului director al UAPR.
Vicepreşedintele Gheorghe Dican se simte legat de 25 dintre anii de existenţă ai Filialei Reşiţa, printre primele din ţară care a obţinut personalitate juridică. „Asta s-a decis în 1997, la întâlnirea de la Sinaia a preşedinţilor filialelor din toată ţara. A fost cea mai importantă decizie a noastră pentru că, prin descentralizare, am putut păstra patrimoniul, galeriile sau studiourile artiştilor. Reşiţa a fost printre primele care a făcut pasul şi, cum legea prevedea că trebuiau mai mulţi membri fondatori, am fost şi eu unul dintre ei.”, a punctat Gheorghe Dican.
Au urmat ani înfloritori la Reşiţa, de unde atunci se dădea ora exactă în arta contemporană. La MBM, în anii 1997-1999, s-au ţinut trei ediţii consecutive ale salonului internaţional de artă contemporană. Ediţii inegalabile în opinia vicepreşedintelui UAPR, la care au participat nume importante din ţară şi din străinătate, pentru care Reşiţa trebuie să redevină forţa care a fost cândva. De altfel, filiala Reşiţa a dat şi doi dintre preşedinţii de onoare ai UAPR, pe Corneliu Baba şi Ioan Stendl.
Preşedintele UAP Reşiţa, Ion Bobeică, a rememorat perioada de început când, în 1970, o grupă mai mare de la academia de arte din Timişoara a fost repartizată la Reşiţa. Ulterior, mai mulţi artişti aveau să sosească într-un oraş care avea teatru, operetă germană şi fanfară profesionistă datorită cărora publicul a primit destul de bine tinerii artişti. „După şase ani de pionierat, în ‘76, am avut în centrul oraşului, prima galerie numită «Paleta», din ‘80 avem galeria «Agora». Apoi am fost prima filială înscrisă în registrul juridic!”, şi-a amintit Bobeică.
Despre expoziţia de la MBM, îl parafrazează pe Octavian Doclin care, într-un poem, se întreba retoric: „Unde sunt cei ce nu mai sunt?” Întrebare cu care Bobeică se referă la foşti colegii artişti care nu mai sunt, dar lucrările lor sunt pe simeze. UAP Reşiţa nu i-a uitat, iar speranţa preşedintelui Bobeică este ca filiala pe care o conduce să dăinuie cel puţin încă 50 de ani de-acum înainte.
JCS-Ionel Ivaşcu