REȘIȚA – Manifestări dedicate aprinderii primelor două furnale, „momentul zero“ al dezvoltării și devenirii noastre industriale!
Ca în fiecare an, la început de iulie au loc manifestări mai mult sau mai puțin ample dedicate istoriei industriale a văii superioare a Bârzavei. Evenimentul central al acestora îl reprezintă aprinderea, la 3 iulie 1771, a primelor două furnale de la Reșița, „Josephus” și „Franziskus”, fapt ce avea să determine în scurt timp diminuarea importanței Bocșei în peisajul siderurgic al regiunii și al epocii, în detrimentul noilor uzine situate în amonte.
În contextul actualei aniversări, în cadrul proiectului „Reșița: 253 de ani de istorie industrială“, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ va fi vernisată azi, la ora 17:30, expoziția de fotografii „Hermann Stephanus Heel: Fotograful UDR“ (în colaborare cu Muzeul Cineastului Amator) și cea de vederi vechi, din colecția Anton Schulz. Mâine, 3 iulie, la ora 12, Iulian Georgevici și Andrei Florin Bălbărău propun în calitate de gazde, la Mociur Industrial Collection (MIC) de pe Platforma Mociur, o incursiune în istoria turnătoriilor reșițene. Tot mâine, dar la Sala „Lira“ a Liceului de Artă „Sabin Păuța“, cu începere de la ora 18:00, Consulatul Republicii Federale Germania din Timișoara invită publicul reșițean la un concert vocal extraordinar cu „Bel Voce – Gesangsolisten“ din Germania, conducerea artistică Erika Sommer, dedicat momentul aniversar. Nu în cele din urmă joi, 4 iulie, colecția muzeală a Salonului de Artă și Industrie Reșița (Artrom Steel Tubes) va fi vizitată și vizionată, în cadrul proiectului, de către o delegație din Germania.
Referitor la remarca potrivit căreia Reșița ar fi mai veche decât SUA – care aniversează la 4 iulie 248 de ani de la ratificarea, în 1776, a Declarației de independență – n-ar fi lipsită de interes precizarea că, totuși, primele furnale de peste Atlantic au fost aprinse în 1622, în Virginia, iar până la independență, cele 80 de instalații siderurgice din Colonii produceau la fel de mult fier ca Marea Britanie. Diferența reală o face în schimb existența unui „foc nestins la Reșița“, o sintagmă nici neadevărată, nici exagerată și nici depășită, deoarece semnificația „focului“ nu poate fi redusă la activitatea unor furnale care, posibil, să se fi oprit temporar, timp în care a continuat prelucrarea fierului și oțelului produs, alături de alte activități conexe siderurgiei. N-ar trebui ignorată mai cu seamă remanența „focului interior“ ce continuă să ardă, fie și mocnit, la nivelul unei comunități care, reinventându-se, duce mai departe o tradiție a transformării materiei.
JCS-Walter Fleck
