Recent, am primit la redacţie un e-mail de la Daniel Kardos, un reşiţean stabilit în clipa de faţă în Germania, care, în luna septembrie a acestui an, a vizitat timp de o săptămână municipiul nostru.
„Ultima oară am fost la Reşiţa în 2003. Scopul vizitei mele a fost să fac mai multe fotografii din Reşiţa, oraşul în care m-am născut. În anul 1973 am plecat în Germania, unde trăiesc de 37 de ani. La Reşiţa am fost fotoreporter la ziarul Flamura. Am fost foarte trist de ceea ce am văzut în municipiu – drumuri rele, străzi murdare, o Reşiţă urâtă la 20 de ani de la Revoluţie. M-a durut inima cum arată oraşul în care m-am născut şi am trăit 25 de ani. Între străzile Eftimie Murgu şi Retezat se află un teren de joacă pentru copii, care este nou, şi totuşi foarte periculos pentru cei mici. Aparatele vechi au fost foarte rău tăiate, aşa că pericolul de accidentare este foarte mare. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă un copil ar cădea cu faţa pe ţevile care ies din pământ. Cine plăteşte? Primăria, sau firma care a făcut o lucrarea proastă? Dacă s-ar descoperi la noi aşa ceva, ar cădea câteva capete la primărie sau la societatea care a lucrat. Vă trimit şi câteva fotografii de la locul de joacă“. Însă, Reşiţa nu a fost singura dezamăgire a lui Daniel Kardos: „La Şură – dacă îmi amintesc, am fotografiat eu deschiderea Şurei Ortacilor şi tot ce a fost în 1971 – astăzi totul este numai ruine. Mii de locuitori din Reşiţa şi din împrejurimi mergeau sâmbăta şi duminica la Şură cu autobuzele care plecau de la Muncitoresc. Astăzi, totul este părăsit…“