Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – La finele săptămânii trecute s-a pus punct proiectului derulat între două instituţii de cultură din România şi Serbia. „Valea Caraşului şi Valea Nerei – căi de comunicaţii şi artere de civilizaţie“ este titlul proiectului derulat, timp de 18 luni, între Muzeul Banatului Montan din Reşiţa şi Muzeul din Vârşeţ, Serbia. Urmărind să promoveze patrimoniul cultural comun şi să valorifice istoria comunităţilor române şi sârbe, ce au locuit de-a lungul râurilor Caraş şi Nera, activităţile desfăşurate în cadrul proiectului au avut ca principal rezultat editarea bilingvă (româno-sârbă sau româno-engleză) a mai multor publicaţii, în paginile cărora au fost valorificate informaţii arheologice, etnografice şi etnologice. Identificarea vechilor aşezări omeneşti, prezentarea costumelor populare, a morilor de apă şi a păsărilor sunt principalele teme ştiinţifice ce se regăsesc în următoarele lucrări: „Repertoriul arheologic al văilor Caraşului şi Nerei“, „Costumele populare de pe Valea Caraşului şi Valea Nerei“, „Moara de apă în Banat“, „Păsările de pe Valea Caraşului şi Valea Nerei“ şi „Muzeul Banatului Montan. Cercetări istorice în spaţiul de frontieră“. Dintre acestea, două poartă semnătura dr. Dumitru Ţeicu, directorul muzeului din Reşiţa, care a fost şi managerul de proiect. Este vorba despre „Moara de apă în Banat“ şi „Muzeul Banatului Montan. Cercetări istorice în spaţiul de frontieră“.

Din dorinţa de a afla mai multe despre aceste lucrări, am stat de vorbă cu dr. Dumitru Ţeicu. „O să pară ciudat de ce eu, ca arheolog, m-am ocupat de istoria morii de apă. Recunosc că este o preocupare mai veche, căci moara are o istorie milenară. În 1957 s-a făcut ultima statistică la nivelul României, iar pe atunci erau 800 de mori cu citură, din care 500 erau numai în Banat. Acum, sunt mai puţin de 100. Deci, moara şi-a pierdut funcţia economică şi noi nu ştim să o conservăm, să o transformăm într-un monument istoric. Sigur, acest fenomen nu este unic. Şi în Europa de Apus şi în Europa Centrală s-a întâmplat acelaşi lucru, numai că acolo au ştiut să-şi conserve patrimoniul. De exemplu, în Franţa şi Anglia sunt două societăţi internaţionale care se ocupă numai cu conservarea morilor de apă. La noi, morile, la fel ca întreg patrimoniul, au fost lăsate în grija bunului Dumnezeu. De aceea, în cadrul proiectului – care vorbeşte şi despre identitatea istorică a Banatului – împreună cu un fotograf şi cu un arhitect am mers pe teren, iar fiecare moară are acum un plan, un releveu“, ne-a declarat Dumitru Ţeicu.

Cât priveşte cea de-a doua apariţie editorială „Muzeul Banatului Montan. Cercetări istorice în spaţiul de frontieră“, Dumitru Ţeicu face o diseminare a tot ceea ce a reuşit acesta să realizeze în cadrul a trei proiecte de cercetare şiinţifică: „Patrimonium Banaticum“, „Cetăţile medievale“ şi „Patrimoniu Etnologic“.

De menţionat că, proiectul „Valea Caraşului şi Valea Nerei – căi de comunicaţii şi artere de civilizaţie“, derulat în parteneriat cu vecinii sârbi, a fost realizat cu finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, prin Programul IPA de cooperare transfrontalieră România – Republica Serbia, Axa Prioritară 3, Măsura 3.3. Valoarea sa este de 143.020 euro.

Roxana Bălan Nafiru

Adaugă comentariu