Un avion s-a prăbuşit, doi oameni care poate ar mai fi avut zile au murit. Iar soarta lor a stat în mâinile unor autorităţi care au fost mai ocupate să arunce pisica decât să-şi facă datoria. Dacă anul trecut, în Letonia, guvernul îşi dădea demisia pentru prăbuşirea tavanului unui mall, în România miniştrii s-au întrecut în a fugi de responsabilitate.
Până la urmă, unul dintre ei şi-a dat demisia, de bună voie şi silit de împrejurări, dar nu înainte de a declara că regretă că accidentul s-a produs în mandatul său. Declaraţia lui Radu Stroe poate o fi cinică, însă, cumva, are dreptate.
Actualul guvern nu a preluat o Românie „la cheie”, în care toate mergeau ca pe roate. Vina sa e că a dus mai departe cu sfinţenie moştenirea primită de la predecesorii săi, adică a continuat modelul acceptării, ba chiar încurajării unui sistem bazat pe corupţie, relaţii şi incompetenţă. USL nu a depus niciun efort să schimbe ceva, deşi timp a avut, că doar nu-s la putere de două săptămâni. Ba, mai mult, nici nu a avut vreo intenţie în acest sens. De ce s-o fi făcut? Şi PSD, şi PNL au mai fost la guvernare şi ştiu prea bine câte foloase pot trage de pe urma unui astfel de sistem. De ce să fie tâmpiţi şi să strice ceva ce merge? Ceva ce merge pentru cine trebuie, nu pentru cine are nevoie.
Ce ar trebui acum să facă un guvern capabil? Să ia la puricat şi ROMATSA, şi STS, şi toate inspectoratele pentru situaţii de urgenţă. Apoi să treacă şi pe la Poliţie, Jandarmerie, spitale, direcţii, şcoli, pe la toate instituţiile unde salariile sunt plătite din bani publici. Să dea afară toţi incompetenţii care au ocupat posturi prin concursuri aranjate, educaţi cu gândul că să lucrezi la stat înseamnă să nu faci nimic şi să iei pe asta leafă. Vor muri bieţii de ei de foame? Nu cred! Mai bine să sufere ei decât să moară alţii de frig în mijlocul resturilor avioanelor.
Câte astfel de tragedii vor trebui să se mai întâmple până să se ia măsuri? Câţi alţi oameni care ar putea fi salvaţi vor muri pentru a plăti încăpăţânarea şi prostia unui stat imbecil, ce a ridicat corupţia şi incompetenţa la rang de artă? Nici nu vreau să mă gândesc cum ar reacţiona „eficientul” sistem românesc în cazul unui dezastru de proporţii… Cât despre tehnologia pe care o avem, eu cred că este performantă numai când vine vorba de ascultat telefoane şi de stocat convorbiri. În rest, ea nu există. Dacă exista, vieţile unei tinere minunate şi a unui aviator excelent nu se topeau la fel ca şi zăpada ce-i înconjura…
Nina Curiţa