Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Din delegaţia României la C.M. de atletism de la Moscova face parte şi sportivul Marius Cocioran, legitimat la Reşiţa.

JURNAL CS: Marius, te aşteaptă un nou examen deosebit de important din bogata ta carieră sportivă. Eşti pregătit pentru cursa de 50 km marş, de la Moscova?

MARIUS COCIORAN: Din punct de vedere fizic pot spune că stau bine. Mai am şase zile până la concurs, şi sper ca în data de 14 august a.c. să ajung în cea mai bună formă sportivă. Cu sănătatea, de asemenea, nu am nici o problemă majoră. Tuşesc puţin, dar nu-mi fac griji. Deci, aştept cu mare încredere întrecerea din Rusia. Care va avea implicaţii serioase pentru viitorul meu. Am parcurs o primă etapă din cadrul ciclului olimpic, şi vreau să văd unde am ajuns cu pregătirea, cum va răspunde organismul la nivelul unei întreceri de mare anvergură.

 

JCS: Ai parcurs o perioadă extrem de grea, ca de obicei, de altfel, înaintea unei competiţii de mondiale. În plus, un obstacol extraordinar, având în vedere specificul probei de marş, a fost şi canicula, fiindcă nici Buziaşul nu a fost ocolit.

M.C.: Programul de pregătire de la Buziaş a fost, într-adevăr, foarte greu şi încărcat, coordonat de antrenorii mei Iosif Măzăran şi Octavian Măzăran. Care au fost permanent alături de mine. Am parcurs zilnic între 30 şi 45 de km. Vreau să precizez faptul că, în acest interval de timp, lângă mine a fost şi colegul meu mai tânăr, Ionuţ Cireşan, care m-a însoţit pe bicicletă, ajutându-mă cu tot ce aveam nevoie, pe traseele de antrenament. Am mers pe mai multe trasee, pentru a evita şi monotonia. Iar staţiunea este ideală în acest sens, pe lângă tot ceea ce îţi oferă în perimetrul ei. De mare ajutor mi-a fost şi colegul şi prietenul meu Narcis Mihăilă. El m-a ajutat în prima parte a sezonului de pregătire. De fapt, el a fost alături de mine în perioada de pregătire pentru Olimpiada de la Londra. În probele de marş şi în special în cea de 50 km, nu poţi avea rezultate dacă nu ai în preajmă doi colegi. Unul să te însoţească pe trasee şi unul să meargă pe bicicletă. Ca o paranteză, fiindcă merită, Narcis a progresat foarte mult în ultimul timp, şi îmi doresc din tot sufletul să ajungă cât mai sus. Dar, perioada grea a trecut, s-a terminat. Am avut parte de temperaturi foarte ridicate, cu aer aproape irespirabil. Însă m-am adaptat şi am reuşit să trec şi peste acest inconvenient. E adevărat, am ieşit la antrenamente mult mai de dimineaţă ca altă dată. Totodată, am beneficiat de condiţii de refacere şi de recuperare foarte bune. Un lucru foarte important pentru mine este faptul că domnul profesor Octavian Măzăran va fi alături de mine la Moscova. Prezenţa dânsului va conta extrem de mult. Trebuie să afirm sau să reafirm că celor doi antrenori le datorez toare performanţele mele. M-au călăuzit în sport şi mai ales în viaţă. Fără dânşii nu ştiu ce a-şi fi făcut. Mi-au fost, îmi sunt şi mamă şi tată. Acum, până la concurs am antrenamente mult mai scurte, pentru a intra în forma pe care mi-o doresc.

 

JCS: Şi care să dea roade.

M.C.: Obiectivul meu la Moscova este de a coborât sub baremul olimpic, adică sub trei ore şi 59 de minute, pentru a-mi asigura participarea la Olimpiada de la Rio de Janiero, din 2016. Deşi anul acesta am avut unele probleme de sănătate, îmi doresc să obţin un nou record naţional şi, bineînţeles, o clasare cât mai bună. Dar, numai cu ajutorul lui Dumnezeu voi reuşi să realizez ceea ce mi-am propus, ceea ce îmi doresc.

Adaugă comentariu