REŞIŢA – De mai multe ori în ultimii ani, atât presa cât şi organele de control s-au lovit de aşa-zisele „poluări accidentale“ cu steril provenit din iazul de la Tăuşani. Însă poluarea din sudul judeţului are origini încurcate şi ramificaţii considerate de specialişti bizare.
În fapt, specialiştii Gărzii de Mediu Caraş-Severin exclud această terminologie din două motive: primul pentru că o poluare accidentală poate avea loc doar în timpul producţiei şi cea de a doua pentru că poluarea este permanentă, fiind mai pregnantă atunci când condiţiile meteorologice (vânt puternic) favorizează ridicarea prafului.
Activitatea de depunere în iazul de decantare al SC Moldomin a fost sistată la 31 decembrie 2006, când au avut loc concedieri masive în baza OUG nr. 8/2003. În prezent, sunt cinci iazuri de decantare ale societăţii: Boşneag 1, Boşneag 2, Boşneag extindere, Tăuşani şi Lunca Dunării.
Primele două sunt vechile iazuri pe care Uzina de preparare numărul 1, prin minele de subteran (Florimunda, Vărad, Mina centrală) au depozitat sterilul până în 1975 când a funcţionat Uzina nr. 2. Ulterior, s-a depozitat sterilul în celelalte iazuri. Acum, cele trei iazuri – Lunca Dunării, Boşneag 1 şi 2 sunt ecologizate şi închise, fără poluare cu particule de praf. Poluarea vine din fostul iaz Tăuşani, cuprins acum în Boşneag extindere.
Pentru privatizarea societăţii s-a menţinut iazul Boşneag extindere. „Tăuşaniul, care face parte din acesta, se întinde pe o suprafaţă de 19,7 ha. Aici se înregistrează o poluare permanentă constantă la apariţia factorului vânt cu o viteză de deplasare de peste 15 m/s şi bate pe direcţia Coronini – Moldova Veche şi spre malul sârbesc, producându-se o poluare transfrontalieră. Dacă vântul îşi schimbă direcţia, avem o poluare a Dunării şi a malului sârbesc, Moldova Veche şi regiunea Vlaşki Krai, dar şi spre terenurile agricole. Dacă plouă sau nu bate vântul, totul este frumos“, a precizat Gheorghe Muntean, comisar de obiectiv în cadrul Gărzii de Mediu Caraş-Severin.
Intrând în lichidare, societatea a beneficiat de asistenţa judecătorului sindic, după care s-a numit lichidatorul – o firmă din Cluj. Lichidatorul a convocat masa credală şi a stabilit priorităţile. „Printre acestea s-au numărat vânzarea unei părţi din terenuri, utilaje, ansamble şi subansamble, lucruri care trebuiau să respecte regimul de tăiere, depozitare şi transport. Modul de împărţire a banilor este la latitudinea lichidatorului şi mase credale. Acum, apar neconcordanţe la legea Mediului – demolări, diverse categorii sociale care caută fier vechi. Printr-o scrisoare care ne-a fost adresată atât nouă cât şi Ministerului Mediului, lichidatorul a comunicat faptul că nu are bani suficienţi pentru a investi în problemele de mediu, respectiv umectarea plajelor iazului pentru prevenirea poluării“, a mai precizat comisarul Muntean.
Deţinătorul de drept este Ministerul Economiei, proprietarul societăţii. Acum, iazul Tăuşani se află în procedură de închidere şi ecologizare. Boşneag extindere, împreună cu cariera şi licenţa de exploatare au fost câştigate la licitaţie de o companie elveţiană, care va veni pe amplasamentul Moldomin-ului în momentul în care societatea va fi întabulată cu toate actele de proprietate şi va suporta toate cheltuielile legate de protecţia mediului.
„La controlul pe care l-am efectuat, obligaţiile de mediu nu erau cuprinse în caietul de sarcini. În acest caz, obligaţiile ar fi căzut în sarcina Ministerului Economiei, respectiv a statului român. Nu ştim exact suma pentru obligaţiile de mediu, dar se vehiculează cifra de 60 de milioane de euro, în primă fază, acceptată de către investitorul elveţian. Licitaţia a fost contestată la Judecătoria Moldova Nouă, după introducerea obligaţiilor de mediu de către creditorul majoritar, care este ANAF, primind câştig de cauză. La Curtea de Apel a primit câştig de cauză lichidatorul şi urmează ultima cale de atac, la Înalta Curte de Casaţie. În mod bizar, cel care trebuie să-şi recupereze banii a contestat modul de licitare, mai ales că în caietul de sarcini a fost introdus ceva benefic şi legal – obligaţiile de mediu“, a amintit comisarul de obiectiv.
Ultimele analize au fost efectuate de Universitatea Tehnică din Timişoara în 2006, cu rezultatul „material inert“ în privinţa sterilului. Dar acesta are şi componente dăunătoare pentru mediu, iar pentru sănătatea umană, instituţiile abilitate trebuie să-şi spună cuvântul.
„Depăşirea maximă a limitei de poluare a fost de 73,4 ori în noiembrie 2011, norul de praf fiind transportat peste 20 km, ajungând în Serbia, până la Biserica Albă şi Veliko Gradişte. Atunci a fost aplicată de către Garda de Mediu o sancţiune de 100.000 de lei, maximum.
„Lichidatorul va trebui să dea banii. Amenda a fost contestată de mai multe ori, ultima cale de atac, probabil, va fi la Înalta Curte de Casaţie, şi se va plăti tot din ceea ce s-a vândut. Banii tot la stat ajung. Moldomin a primit în anii 2008-2009 vreo 260.000 de lei amenzi, în 2010 în valoare de 160.000 de lei, iar în 2011 – aproape 32.000 de euro. Anul acesta, condiţiile meteo au ajutat să nu existe poluare“, a mai declarat Gheorghe Muntean.
Flavius Rotariu