Caraş-Severin, Romania

GLIMBOCA – Cam asta spun consătenii lui Marius, un inginer chimist, reprofilat în electronist și zootehnist, care predă o lecție gratuită de afaceri, de reuşită…

Marius Ursulescu are 59 de ani și este originar din Caransebeș. S-a mutat la Glimboca după soţie și, fire întreprinzatoare, a deschis o linie de producție de echipamente electronice. A făcut o fabrică unde muncesc 125 de angajați, devenind principalul angajator din zonă.

Deși nu are absolut nici o tradiție agricolă în familie, pe la 50 de ani l-a lovit pasiunea zootehniei. A înființat o crescătorie de capre împreună cu un prieten și au ajuns la un nivel care depășea pragul unui simplu hobby. Atunci a început să vadă zootehnia prin ochii omului de afaceri. A început să urmărească rentabilitatea. A decis că vacile de carne Angus sunt segmentul cel mai prielnic pentru zona și mijloacele sale. A cumpărat de la o licitație din Anglia 36 de capete și așa a început aventura sa în lumea vacilor de carne. Acum are 125 de capete, o pășune de 225 ha, utilaje de la A la Z și cinci angajați. Vacile le vinde în viu și ar vrea să creeze și o linie de abatorizare în viitor. Tot ce a făcut până acum, a făcut cu bani proprii (este un caz fericit, că a avut de unde). Ar dori să acceseze și niște fonduri nerambursabile pentru a dezvolta afacerea și e încrezător că va reuși.

Ursulescu este un om tenace și cu o gândire pragmatică. Acum cinci ani a înțeles că, în ciuda potenței sale financiare, o cooperativă cu mai mulți membri ar reuși să ofere un boom zootehniei din zonă și, implicit, afacerii sale. A înființat o cooperativă, dar reacțiile celorlalți zootehniști din zonă au fost negative. „Oamenii sunt foarte reticenți când aud de cooperativă. De abia am adunat vreo zece membri, dar nici unul din Glimboca. E o mentalitate comunistă care îi face să creadă că aderând la o asociație, nu mai sunt proprietari pe bunurile lor. Nu vor să înțeleagă aspectul economic. Eu de exemplu am cumpărat toate utilajele necasare, dar nu le folosesc la capacitate maximă pentru că nu sunt atât de mare. Dacă ar fi fost mai mulți membri în asociație, le-am fi cumpărat împreună și le-am fi folosit împreună, la capacitate maximă. Asta înseamnă eficiență economică. Oamenii nu înțeleg asta și preferă să facă eforturi financiare în particular, neobținând niciodata un raport eficient investiție/rentabilitate. Mai avem mult de lucrat la mentalitate”, declară Marius.

O altă problemă este lipsa permanentă de personal. Oamenii fug de agricultură ca dracul de tămâie din cauza unui stigmat pus de societatea modernă pe orice meserie din ramura agricolă. „Dacă un tânăr spune cuiva că e tractorist, devine aproape ostracizat de societate. Hai bă…chiar n-ai găsit altceva? Dar un tractorist câștigă în jur de o mie de euro pe lună. Și asta fără multă bătaie de cap. El doar conduce utilajul. Reparațiile și întreținerea sunt în sarcina angajatorului. Dar oamenii trăesc după etichete în ziua de azi”, ne mai spune Marius.

Omul nostru nu are nici o problemă în a lăsa costumul de businessman la o parte și a se urca pe combină. Încearcă să dea un exemplu și altora. Dar si exemplul acesta este prost înțeles. „Ia uite-l, mă, și pe ăsta! Își conduce singur și combina de zgârcit ce e! Nu-i mai ajung banii”, sunt reacțiile consătenilor săi. Dar Marius nu face asta din avariție. O face că nu are cine altcineva să o facă și mai spune că îl și relaxează. Dar oamenii tot nu vor să înțeleagă. Mânați de cutumele sociale și de etichetele puse pe rețelele de socializare, tinerii vor ajunge doar să-l privească pe Ursulescu cum trece agale cu combina și să-l bârfească la stradă. Ei vor rămâne cu bârfa și cu buzunarul gol, iar Ursulescu va prospera. Căci unde nu-i minte… degeaba există exemplu. Cine să-l înțeleagă?

Flavius Militaru

 

Adaugă comentariu