În momentul în care USL a venit la guvernare, a luat o hotărâre riscantă – la insistenţele liberalilor, nu a acceptat colaborarea cu UDMR. Însă decizia USL a fost una cât se poate de politică; nici vorbă de conotaţiile etnice sau persecuţiile minorităţilor despre care ciripesc unii pe la forurile europene. Social-liberalii au refuzat UDMR-ul nu pentru că reprezintă maghiarii, ci pentru că a trădat, rând pe rând, toţi aliaţii, de îndată ce i-a simţit pe punctul de a pica.
A schimbat cu nonşalanţă alianţele ca pe ciorapi şi a fost mereu pregătită să înfigă votul în spinarea foştilor prieteni. Altfel spus, o alianţă cu UDMR întotdeauna prezintă riscul unei „întoarceri a armelor“, iar PSD şi PNL sunt mult prea ocupate să se supravegheze reciproc ca să mai aibă timp să stea cu ochii şi pe ce învârte UDMR-ul în culise.
Fireşte, până la un punct, atitudinea UDMR e de înţeles. Mult mai uşor reprezinţi o minoritate dacă eşti la putere. Însă în momentul în care sari din barcă în barcă, e de aşteptat să-ţi faci duşmani. Iar când ai trecut prin toate bărcile, să nu te miri că eşti aruncat în apă.
Dar UDMR ia asta ca pe ceva temporar şi aşteaptă liniştită să primească ministerele (unu, două câte or fi) cu care USL îşi va cumpăra liniştea. În scandalul steagului Ţinutului Secuiesc se distanţează elegant de Laszlo Tokes (lucru deloc greu având în vedere că europarlamentarul le stă ca sarea-n ochi liderilor UDMR) şi îi dă peste nas ambasadorului Ungariei la Bucureşti, întinzând o mână împăciuitoare şi moderată guvernului.
Altfel spus, fie ne primiţi la guvernare şi atunci punem steagul pe ţambal, fie rămânem în opoziţie şi vom admira alături de voi cum secuii flutură soarele şi luna prin faţa românilor ca pe cârpa roşie de la coridă. De asta aveam nevoie într-o Românie în care toate merg bine (adică numărul locurilor de muncă este impresionant, investitorii se calcă în picioare, leul striveşte euro, sistemul de sănătate este performant, salariile şi pensiile sunt uriaşe, corupţie nu există etc) şi economia este înfloritoare – un scandal etnic. Exact ce ne lipsea…
Nina Curiţa