Caraş-Severin, Romania

În ultima vreme tot felul de persoane, personaje şi personalităţi publice din ţară şi chiar din judeţ au tot fost condamnate la închisoare. Majoritatea, cu suspendare. Pentru prima oară, în 12 iulie, în România, un ministru în funcţie a fost condamnat la închisoare, şi nu oricum, ci cu executare. Iar asta, culmea, la câteva ore după declaraţia premierului, pe care nici nu ştiu cum să o interpretez, în care spunea: „Sper să fie achitat”.

Nu ştiu cât este sau nu de vinovat Relu Fenechiu (eu nu vorbesc de omul Fenechiu ci de ministrul cu acelaşi nume) însă în cazul în care la recurs nu se va petrece vreun miracol prin care acesta să scape cu suspendare, condamnarea sa va fi mai importantă chiar şi decât cea a lui Adrian Năstase. Dacă Bombonel era doar o amintire, de mult tras pe linie moartă până şi în propriul partid, „Transformer” este cât se poate de „viu”. Ba chiar, la apogeu: un cunoscut şi apreciat lider politic al USL, ministru al Transporturilor care tocmai făcuse privatizarea CFR Marfă, ridicată în slăvi de colegii săi ca o reuşită de proporţii.

Interesantă pentru România este sentinţa în dosarul „Transformatorul”, deoarece, prin condamnarea unui ministru aflat la putere, Justiţia română arată că poate acţiona independent. Spun asta, totuşi, cu o oarecare rezervă. Paradoxal, decizia instanţei supreme dă şi de gândit. Iar asta pentru că sentinţele de „breaking news” din ultimii ani au lovit doar în adversarii lui Traian Băsescu, lucru ce le dă, pe bună dreptate, apă la moară celor care spun că judecătorii şi procurorii dansează după muzica de la Cotroceni.

Cât timp Justiţia română nu va trece Rubiconul să arunce o privire şi pe la apropiaţii preşedintelui, sau chiar şi pe la acesta, unele dintre sentinţele sale importante nu vor putea scăpa de stigmatul de răfuieli politice care nu au nimic în comun cu legea. Încă mai sunt mulţi interesaţi să afle lucruri despre frunza Elenei Udrea sau despre soarta flotei româneşti. Doar atunci când va fi la fel de nemiloasă şi în aceste dosare, dar şi în multe altele, doar atunci când îşi va marginaliza magistraţii ce nu îi fac cinste, Justiţia va putea pretinde că acţionează cu adevărat în interesul legii şi nu al politicii.

Până atunci, sentinţa lui Fenechiu rămâne doar o lecţie ce trebuie să dea de gândit multora.

Nina Curiţa

Adaugă comentariu