Caraş-Severin, Romania

Se slăveau realizările geniului conducător al ţării, macaralele ce ridicau blocuri imense în care proletariatul era îndobitocit sistematic şi „magistrala albastră“ erau preamărite în cântece, se construiau şosele dar şi un palat demn de un faraon, cu pompoasa denumire de casă a poporului. Pionierii şi soldaţii lucrau pe câmpuri, comunicatele despre recoltele record şi producţia uimitoare de oţel pe cap de locuitor umpleau până la refuz paginile Scânteii, românii aveau bani şi-şi permiteau să cumpere „adidaşi“ de porc.

Statul le dădea casă şi loc de muncă, strângeau bani la CEC pentru o Dacie sau, culmea luxului, un Aro, iar blugii erau un simbol al bunăstării dar şi al suspiciunii. Se asculta Europa Liberă cu radioul la minim, fiecare cuvânt trebuia cântărit cu atenţie pentru că nu ştiai niciodată ce suflet milos putea să audă sau să înţeleagă ceva nepotrivit şi să-ţi asigure un sejur în beciurile puterii populare. Se murea în spitale şi toată lumea ştia asta.

România, lucru uluitor, îşi plătea toată datoria externă, însă numai românii ştiu cu ce sacrificii. Eternul Telejurnal ne prezenta vizitele de stat în ţări prietene din lumea a III-a cu dictatori abrutizaţi, sau cele de lucru, în care vedeam zâmbetul întâiului fiu al ţării înconjurat de „oameni ai muncii“ cu ochi de gheaţă şi uniforme acoperite de salopete noi-nouţe.

Şi, cu toate acestea, în acea zi de primăvară, ţara era inundată de steaguri roşii, cuplul prezidenţial te privea din mii de portrete, pe stadioane se desfăşurau coregrafiile impecabile ale manifestărilor patriotice. Românii, obosiţi dar uniţi de aceleaşi trăiri şi suferinţe, îşi simulau bucuria şi strigau din tot sufletul privind la afişele cu sloganuri în care nimeni nu mai credea. Era 1 Mai muncitoresc.

Sunt evenimente întâmplate acum 22 de ani. Însă doar dacă ne amintim putem înţelege multe. (Sau cel puţin asta spunea un maestru al romanului englezesc contemporan, Edward Forster). Nici azi românii, la fel de obosiţi dar mai individualişti şi egoişti, nu mai cred în mare lucru. Diferenţa e că asta se întâmplă în fiecare zi, nu doar de 1 Mai…

Adaugă comentariu