Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Am spus de mult ori că spectacolul lumii merită privit din lojă sau din primul rând. Numai aşa, la un moment dat, poţi să te implici sau să te detaşezi. Iar atunci când realizezi că spectacolul caracterelor este fascinant, alegerea corectă este detaşarea.

După alegerile de duminică, unii au fost surprinşi de faptul că în ţara noastră au fost votaţi 16 primari cu probleme penale, o parte dintre ei chiar condamnaţi la închisoare. Iar la nivelul judeţului nostru, în multe localităţi au fost realeşi oameni care nu au făcut mare lucru în timpul mandatelor precedente. Dar alegerea sau realegerea unor anumite persoane nu trebuie să ne mire. Oamenii una spun, alta fac, şi întotdeauna primează interesul de moment. Sunt localităţi cărăşene în care voturile au fost cumpărate cu bani, promisiuni sau te miri ce alte nimicuri. Faptul că unii decid pentru patru ani în schimbul a ceva ce consumă într-o zi este trist, dar nu surprinzător. Cineva îmi spunea că îi pare rău de oamenii dintr-o localitate care nu au schimbat primarul, pentru că nu au dat şansa altuia să vină şi să realizeze câte ceva pentru ei. Nu am înţeles părerea de rău pentru acei oameni. De ce să-ţi pară rău de ei când nu i-a obligat nimeni să aleagă la fel? Au ales pe cel pe care l-au dorit, prin prezenţă sau prin absenţă, şi patru ani se vor pierde în acelaşi cenuşiu banal. Nu că vor învăţa ceva din asta, au trecut destule alegeri din ’90 încoace; dacă ar fi vrut să înveţe sau să se schimbe, ar fi făcut-o până acum. Aşa că mă feresc de astfel de trăiri doar pentru a nu ajunge să îmi pară rău de naivitatea mea.

Şi asta pentru că în jurul nostru sunt lucruri pe care le putem schimba şi altele pentru care nu putem face nimic. Iar pentru cele pe care le putem schimba, nu trebuie să ne pierdem. De-a lungul anilor, am învăţat că nimeni şi nimic nu merită renunţarea la noi. Şi, de cele mai multe ori, renunţarea la propria persoană apare atunci când încerci să fii de treabă mereu. Când nu mai eşti aşa, ceilalţi renunţă uşor la tine, aşa că în orice trebuie o limită. Important e să nu faci rău, să încerci să nu trăieşti în funcţie de părerile celorlalţi, să îţi doreşti să nu fii perfect pentru că perfecţiunea nu există, să nu te explici pentru orice, iar dacă greşeşti să corectezi cât mai bine cu putinţă. Faptele, gesturile, atitudinea faţă de ceilalţi nu trebuie să te arunce pe ultimul scaun din propria viaţă. Orice ai face, cei din jur, inclusiv cei apropiaţi, îţi împărtăşesc doar problemele; bucuriile, alegerile, trăirile sunt ale lor.

Cam asta e cu noi, oamenii. Generăm realităţi mai mult sau mai puţin plăcute într-un continuu şi fascinant spectacol al caracterelor

 

Foto: dreamstime.com

Adaugă comentariu