CARAŞ-SEVERIN – Este început de an, amorţeala sărbătorilor încă se resimte, deşi previziunile sunt sumbre, ca de obicei, toată lumea speră. Pe site-urile de imobiliare, în ziarul Jurnal de Caraş-Severin, pe toţi stâlpii, nu trece o zi în care să nu fie postate ori publicate anunţuri cu vânzări de case şi apartamente, atât din oraşele judeţului cât şi din diverse comune.
Oamenii pleacă spre colţuri şi spre locuri mai bune, cei mai mulţi în afara ţării. Mulţi au venit de Sărbători, toţi recunosc că aici, acasă, îşi găsesc liniştea. Cu toate astea, liniştea nu le umple buzunarele, iar drumul străinătăţii este inevitabil. „Nu m-aş întoarce, nu este vreo viaţă acolo, toţi te hămălesc şi aici, şi acolo, dar măcar la final de lună rămâi cu o mică sumă de bani pusă deoparte. Am investit în casa de aici, familia îmi este aici, dar încă mai avem nevoie de bani mulţi, iar în judeţ unde să lucrez?“, ne-a spus Radomir, un tânăr din Caraşova.
„Am lucrat la UCMR ani de zile, nu pot spune că am fost plătit prost după munca depusă, dar nu m-aş mai întoarce acolo. Am plecat în Austria la 48 de ani, am crezut că nu mai am nicio şansă. Însă, am avut, am găsit loc de muncă acolo, sunt mulţumit şi dacă nu aş avea casă aici, dacă familia ar vrea să mă urmeze, nu aş mai reveni“, ne-a spus Costel V., din Reşiţa.
Într-adevăr, în privinţa locurilor de muncă, situaţia este jalnică. Din situaţia trimisă Jurnal CS de către AJOFM Caraş-Severin, luni, 8 ianuarie 2018, locurile de muncă disponibile la finele săptămânii trecute erau de 26. Dintre acestea, 21 erau la Reşiţa, două la Caransebeş şi trei la Moldova Nouă.
Potrivit unei analize făcute de Ziarul Financiar, angajaţii din Caraș-Severin câştigă, în medie, 1.877 de lei net pe lună, cu 21% mai puțin decât nivelul salarial al unui angajat care primeşte salariul mediu pe economie (de 2.360 de lei net în luna mai a anului trecut). Aproape de noi sunt angajaţii din Teleorman, care au cele mai mici salarii din România. Adevărul este că puterea economică slabă a judeţului nostru nu permite salarii mai mari. Şi, pentru că salariile sunt mici, pentru că oamenii vor venituri mari, firmele, mari şi mici, se confruntă cu deficit de personal.
În rest, în privinţa investiţiilor în judeţ, cele din mediul privat sigur le vom număra pe degete. Cele în infrastructură să sperăm că vor continua, măcar administraţiile locale să le facă pe cele de pe PNDL2. În drumurile judeţene, cu siguranţă se va investi mai puţin pentru simplul fapt că Guvernul nu va arunca cu bani în bugetul judeţului. Nu demult, şeful judeţului, Silviu Hurduzeu, spunea că nu este aşa optimist în privinţa vreunui număr foarte mare de kilometri pe care îi va putea asfalta din fondurile pe care le are la dispoziţie. Măsurile fiscale, majorările de salarii bulversează bugetele primăriilor. Reduceri de personal se vor face peste tot, instituţiile publice neavând de ales. Unele primării sunt nevoite să majoreze taxele şi impozitele pentru a putea să asigure salariile personalului. Primarii, dacă sunt întrebaţi de investiţii, toţi se agaţă de contractele de finanţare semnate pe PNDL, în alte privinţe sunt sceptici.
Dar, ca de obicei, toată lumea speră. Cărăşeanul simplu speră că va avea loc de muncă, că îşi poate plăti facturile că va fi mai bine. Autorităţile şi ele speră că îşi vor putea duce proiectele la capăt. Parlamentarii? De ei nu ştim încă ce planuri au, dar îi vom întreba. Şi dacă şi ei speră, atunci e de bine…