Caraş-Severin, Romania

Într-o zi, conducătorul unei cetăţi aude zgomot şi iese la geam. Jos, în curtea castelului, un negustor de mere îşi striga marfa, iar clienţii se îngrămădeau în jurul lui. Curios, stăpânul îl cheamă la el pe şambelan şi-i dă cinci monede de aur: „Du-te şi ia-mi nişte mere“.

Şambelanul iese, îl cheamă pe valet, îi dă patru galbeni şi-i spune că stăpânul vrea mere. Valetul merge la bucătar, îi dă trei monede şi-l expediază după fructe. Bucătarul se duce cu două monede la şeful pazei şi-i transmite ordinul. Şeful pazei cheamă un străjer, îi dă un galben şi-i arată căruţa. Soldatul se duce direct la vânzător: „Băi nefericitule, zgomotul tău l-a deranjat pe stăpân, aşa că mi-a dat ordin să-şi confisc căruţa şi merele!“ Vânzătorul se uită cu gura căscată: „Îmi pare rău, dar n-am vrut să…“ „Comentezi?!?!“ Cu un mâner de suliţă peste spinare şi un bocanc în fund, vânzătorul este dat afară din castel.

Străjerul bagă căruţa înauntru, doseşte jumătate din mere, iar cu restul se duce mândru la şeful său: „Uitaţi ce afacere am făcut! Cu o monedă am cumpărat o jumătate de căruţă de mere!“ Mulţumit, şeful îl laudă, umple un sac cu mere, restul le pune deoparte, şi se duce la bucătar: „Pentru stăpân!“ La rândul său, bucătarul bagă sacul în cămară, umple un coş şi-l dă valetului. Valetul alege vreo trei-patru mere, restul le ascunde şi se duce la şambelan: „Doar atâtea am mai găsit!“ Şambelanul le pune într-un sertar, îl alege pe cel mai mic şi se prezintă stăpânului: „Ştiţi, de-abia m-am descurcat cu negustorul ăla! Pe cinci galbeni am putut să cumpăr numai mărul ăsta!“

Stăpânul nu zice nimic, ia mărul şi muşcă din el. Nici măcar nu era bun! Scârbit, îl aruncă şi aude iar zarvă afară. Iese la geam şi se uită: oamenii căutau vânzătorul de mere. „Măi să fie! Ăştia dau câte cinci galbeni pe mere, şi nici măcar nu-s bune. Deci au prea mulţi bani. Ia să le cresc eu taxele!“

Povestea nu-mi aparţine, mi-a trimis-o cineva pe internet. Iar morala e cât se poate de potrivită şi de actuală: investitorii sunt izgoniţi din cauza taxelor, impozitelor, comisioanelor, clienţii plătesc, intermediarii o duc cel mai bine, stăpânul, pe lângă care trăiesc multe lichele, e înjurat mereu, săracul rămâne tot sărac, bogatul se îmbogăţeşte. Sună familiar?

Nina Curiţa

1 Comment

Adaugă comentariu