Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Centrul de Dializă al Spitalului Județean marchează trei decenii de funcționare, apa ultrapură utilizată în proceduri fiind produsă cu aparate fabricate de uzinele reșițene.

Secția de Hemodializă Renală a Spitalului Județean de Urgență din Reșița a găzduit prezentările unui eveniment deosebit: marcarea a trei decenii de când funcționează Centrul de Dializă al unității. „Vrem să marcăm un moment foarte important, pe 19 iulie 1987 s-a efectuat prima hemodializă aici în Reșița, spune Caius Diaconescu, directorul medical al Spitalului Județean. Trebuie să ținem cont de faptul că, în România, prima hemodializă a fost făcută în 1974, la Institutul Carol Davila din București, iar Timișoara a dializat în 1977, dar nu cu aparate proprii, pacienții fiind trimiși în Germania. Ce este cel mai important: apa aceasta ultrapură, care este absolut necesară pentru hemodializă, a fost pregătită și preparată în Reșița. Piesele pentru tot angrenajul au fost fabricate aici, în Reșița, de către CSR Și UCMR și montate de specialiștii de pe secție. Este un eveniment foarte important, avem 30 de ani de hemodializă, care este absolut necesară pacienților cu insuficiență renală acută și cronică, în stadiul terminal. Secția noastră poate efectua dializa pentru 38-40 de pacienți, în fiecare zi. Ei vin din două în două zile, sunt pe ture inverse, și Spitalul Județean are toată aparatura necesară pentru a desfășura această activitate“.

Pe lângă energia electrică și soluțiile pentru dializă, aparatele folosesc apă, pentru care există o stație specială pentru dedurizare. Apa trece prin tot felul de procese, prin sistemul de filtrare cu osmoză inversă, care o purifică, transformând-o în apă ultrapură. Și dacă aparatura este rodul ingineriei reșițene de acum trei decenii, din cele două mari uzine, s-a făcut totuși o modernizare, prin introducerea unui inel, o instalație specială de recirculație a apei. Deci Reșița are un avantaj față de alții, care au fost obligați să-și procure aparatele din alte părți.

Doctorii Maria Scheidbauer, șeful secției, și Elisaveta Codoșpan ne-au explicat cum decurge procedura și cum au crescut, de-a lungul timpului, calitatea aparaturii și speranța de viață a pacienților.

Daniela Velican, una dintre asistentele de pe secție, ne-a vorbit despre aparatura actuală și despre beneficiile aduse pacienților: „Avem 38 de pacienți cronici – și o pacientă cu dializă peritoneală, care-și efectuează tratamentul acasă, la domiciliu, și vine lunar la control, la analize, la evaluare –, ei sunt împărțiți în două ture, 18-20 de pacienți. Avem și pacienți acuți, deci putem depăși numărul de dialize programate pe zi“.

Cât de important este un asemenea aparat? „Este foarte important pentru că-l ține în viață pe pacient, explică Daniela Velican. Acesta este practic rinichiul artificial. Secția este înființată de 30 de ani, la început au fost două saloane foarte mici, cu aparate mai vechi, care erau pe acea vreme, acum avem aparatură modernă, aparatele sunt aduse toate de curând, sunt înnoite toate, se lucrează eficient. Se ultrafiltrează toate toxinele, o dializă completă putând dura patru ore sau chiar cinci, la indicațiile medicului de pe secție. Pacienții sunt îngrijiți de medic și asistenta care stă lângă dânșii și-i supraveghează. Le monitorizăm toate funcțiile vitale. Avem 13 aparate și 13 paturi“. Iar fluxul este aproape continuu, cu începere de dimineață de la 7.00. Oamenii vin cam de trei ori pe săptămână, „doza“ necesară de dializă fiind de 12 ore pe săptămână.

„Pacienții sunt cronici, spre deosebire de celelalte secții, avem un specific aparte, a adăugat asistenta. Pacienții vin cu regim de internare de zi, 4-5 ore, după care pleacă acasă. Avem aceiași pacienți o perioadă lungă, avem pacienți care fac mai mult de zece ani, chiar până peste 25 de ani. Sunt tineri peste 20 de ani. Unii acuți, fie se vindecă, fie se cronicizează“.

Oamenii vin din întreg județul, având transportul asigurat. Ca și cazuri mai deosebite, cadrele din secție amintesc cele de intoxicați cu ciuperci, cum a fost exemplul unei familii de patru persoane, un tatăl și trei copii. Tată e singurul care a scăpat de dializă, inițial și una dintre fetițe a dat semne de ameliorare după câteva ședințe, însă ulterior afecțiunea a avansat, trecând din nou pe dializă.

Adaugă comentariu