Un reşiţean, Valter Kummergruber, ne-a trimis câteva poze de pe strada A.C. Popovici din municipiu.
Subsemnatul Valter Kummergruber locuiesc în Reşiţa, str. A.C. Popovici, nr.18. Strada noastră arată ca după un bombardament. Din anul 2010 au început lucrări de canalizare şi apă. Până în prezent pentru aceeaşi lucrare au lucrat cinci firme şi nu au realizat nimic. Aceste lucrări se fac în faţa casei mele pe o lungime de 20 de metri. De fiecare dată se dezgroapă strada, se lucrează două săptămâni, după care oamenii dispar şi strada rămâne dezgropată o lună şi mai bine până vine cineva şi astupă canalele.
După alte luni fenomenul se repetă. Ultima dată a cincea firmă a dezgropat strada în 4 iulie a.c. Aceştia au lucrat ca de obicei două săptămâni după care au dispărut. Lucrările sunt făcute în nişte condiţii dezastruoase. Pământul din excavaţii este aruncat pe trotuar, este lăsată o zonă de trecere doar 20-25 cm şi aceasta cu denivelări. Uşile garajului meu sunt astupate cu jumătate de metru de pământ. Se circulă foarte greu, o mamă cu cărucior de copil nici nu poate trece. În caz de ploaie, cum a fost în luna iulie nu poţi trece deloc pentru că este un nămol în care pluteşti.
Am noroc că am o portiţă cu vecinul care stă pe str. Călăraşilor şi prin curtea lui ies în stradă. În urma ploilor din luna iulie şi a încercărilor la noua instalaţie de apă, unde a lucrat altă firmă, în prezentul canal s-a format o baltă. Din cauza căldurilor din luna august, balta musteşte, a început să miroase urât. În plus s-a creat o adevărată crescătorie de ţânţari. Noaptea abia rezişti în casă. La această lucrare nu m-a anunţat nimeni şi stau cu maşina de două luni în garaj pentru că sunt blocat. În stradă s-au terminat lucrările pentru noua instalaţie de apă.
Toţi au fost racordaţi la noua instalaţie în afară de mine pentru că pământul din excavaţii este aruncat peste trotuar, unde s-a acoperit şi butoiul pentru racord. Deci cei de la apă nu mă pot racorda până nu se înlătură pământul. Doamne fereşte să se întrerupă alimentarea pe vechea instalaţie de apă, că atunci pe lângă „rahatul“ din faţa casei rămân şi fără apă. În această situaţie suntem ultimele patru case din stradă. Nimeni nu se interesează de noi, parcă am fi sinistraţi.
La această „zalbă“ vă anexez fotografii cu canalul, cu mijloacele de circulaţie pentru pietoni şi cu groapa de ţânţari. Nu se poate să trăim în asemenea hal. Vecinul meu de lângă mine, fiind în aceeaşi situaţie a fost să facă reclamaţie şi a venit cu răspunsul că strada noastră este predată, lucrările ISPA sunt încheiate şi strada figurează şi asfaltată (mai ştii, totul este posibil).
Ing. Valter Kummergruber