În definitiv, românii cam aşa se simt – nişte simple maşini de ştampilat, „unse“ la fiecare patru ani cu câţiva mici şi bere, apoi băgaţi din nou la naftalină. Iar consecinţele acestei mentalităţi se pot vedea. „Alegeri? Da, şi? Să voteze cine vrea, eu n-am chef!“
Cam aşa ceva auzim acum. Însă, deşi această lehamite este parţial explicabilă, nu înseamnă că nu trebuie să mergem să votăm. Este dreptul nostru, drept pentru care oamenii au murit pe străzi acum aproape 20 de ani.
Dacă tot sunteţi nemulţumiţi de clasa politică actuală, prin vot o puteţi schimba. Vă puteţi păstra aleşii dacă sunteţi mulţumiţi sau să-i schimbaţi dacă nu sunteţi de acord cu realizările lor.
Aveţi, odată la fiecare patru ani, această posibilitate. Gândiţi-vă că dacă nu vă veţi exercita acest drept, vor hotărî alţii pentru dumneavoastră. Iar atunci nu veţi mai avea nici un drept moral să vă plângeţi că nu e bine, având în vedere că nu aţi făcut nimic pentru a schimba situaţia.
Pe de altă parte, în timp ce unii dintre candidaţi îşi fac o campanie cu bun simţ, alţii frizează ridicolul. Şi putem observa acest lucru făcând o comparaţie simplă. O comparaţie între comportamentul Prinţului Charles, care a fost câteva zile în România, şi cel al unora dintre posibilii aleşi mioritici.
În timp ce clasicul aristocrat britanic, moştenitorului coroanei celei mai respectate monarhii din lume se plimbă decent, fără surle şi trâmbiţe printre români, urmaşii daco-romanilor se dau în spectacol uneori în cel mai penibil mod cu putinţă.
E şi aceasta o explicaţie pentru faptul că nu mai suntem interesaţi de vot. Însă, gândind astfel, omitem că pe aceşti indivizi putem să-i taxăm în curând. Trebuie doar să vrem acest lucru…
Nina Curiţa